Postări

Se afișează postări din 2009

Ele.

pentru ca dorul de noi, impreuna, ne-a scos azi din casa. pentru ca am fost, bineinteles, cele mai vesele si mai galagioase si mai pupacioase din tot mall-ul. pentru ca le iubesc. am pastrat postarea dedicata lor, acum, la sfarsit de an, pentru ca mi le doresc aproape si in 2010. pentru ca timpul zboara cand suntem impreuna. pentru ca ne simtim bine si ne distram cand suntem impreuna. pentru ca ele ma bucura. pentru ca timpul petrecut cu ele ma relaxeaza. pentru ca nu-mi imaginez zilele de liceu, fara ele. le prezint in ordinea varstei, sa nu se supere nimeni : 18 ani, 9 luni si 20 de zile - e minunata; e puternica, dar cu un suflet sensibil. e ca o bomboana, cu invelisul mai dur, dar cu interiorul fin si dulce. n-o sa uit niciodata cand am ascuns-o in cabina de proba a unui magazin, pentru a evita intalnirea ei cu o fosta colega. rade tot timpul si ma inveseleste oricand am nevoie. mi-e mereu alaturi cand am nevoie si o sa tin minte asta. 18 ani, 7 luni si 10 zile - e directa si vesel

Interuman.

anul acesta, de Craciun, am invatat cat de mult valoareaza un zambet, un gand curat, o vorba buna. voi mi-ati aratat ce inseamna prietenia si reciprocitatea. imi propun, pentru 2010, sa fiu un pic mai intelegatoare, mai calda, mai sincera. dar, despre toate planurile astea, peste cateva zile. acum am un alt subiect. am descoperit, zilele astea, un nou criteriu dupa care putem clasifica oamenii. asadar, exista oameni, care de-a lungul unui zile : ne fac sa zambim, ne emotioneaza; ne intristeaza, ne enerveaza; nu au nici un efect asupra noastra. fiecare dintre noi poate face parte din aceste 3 categorii, zi de zi. azi, poti fi cel care-si intristeaza vecinul, dar pe colega de banca o poti face sa zambeasca. maine, poti sa nu mai ai nici un efect asupra celor 2, dar le poti schimba altora starea de spirit. stai un pic si gandeste-te la toti cei pe care ii intalnesti de-a lungul unei zile. vei vedea ca sunt unele persoane care te fac sa zambesti, voluntar sau nu. sunt altii care te supara

Gand bun.

vin sarbatorile si m-am gandit sa impart cuvinte frumoase si imbratisari calde celor mai frumosi prieteni. anul asta am cunoscut multe persoane deosebite, prin intermediul acestui blog. astazi, ii voi aminti pe cei mai dragi sufletului meu, multumindu-le ca au aparut in viata mea si ca imi lumineaza zilele cu postari si ganduri minunate. ordinea e alfabetica; nu vreau sa fac diferente. Andreea - m-a ajutat intr-un an cat altii in 10 si mi-e tare draga. am trait multe momente frumoase cu ea si ii multumesc pentru tot. e o leoaica veritabila. Andy - ce-as mai putea sa spun despre el? sufletul meu a exprimat acum cateva zile tot ce inseamna el pentru mine: il ador! Hain - ma ucide cu melodiile celor de la "the killers" si nu numai; el ma fascineaza cu metafore inimaginabile si imi reciteste anumite scrieri absolut geniale. ma incanta cu ganduri simple. Kresta - e o scumpica, o studenta cu suflet mare si voce inconfundabila. a fost printre primii care mi-au urat "la mult

Direct lui.

Imagine
de saptamana trecuta stau cu pagina asta goala in fata mea si ma chinui sa scriu ceva. cuvintele nu mai curg; m-ai golit de inspiratie. o discutie purtata saptamana trecuta mi-a dat sufletul peste cap; mi-a amestecat toate gandurile si mi-a instalat o tornada printre sentimente. am incercat sa inteleg. am intors problema pe toate fetele. e atat de greu sa realizezi ca, poate, cel despre care tu aveai o parere nu e chiar asa. e atat de greu sa-ti fie inselat sufletul. si am vrut sa-l conving ca n-am simtit, de fapt, nimic. dar nu ma crede. pana la urma, el a simtit, eu doar l-am ajutat sa se exprime; pe el nu pot sa-l mint. si atunci, invata-ma ce sa-i spun acum, cand nu mai are nimic. "It's like a huge hole has been punched through my chest.." si, totusi, nu vreau sa renunt. au trecut 9 luni de cand am inceput sa scriu. si totul datorita tie. ai fost ceea ce inspira mereu. un zambet, o privire, un gest. orice imi declansa in suflet o furtuna de cuvinte, pe care le notam a

Leapsa 9.

am vazut ca pe bloguri circula leapsa "ciudateniilor" si, pentru ca Lilu  a zis ca putem sa preluam ideea, m-am hotarat sa va spun 10 "nebunii" de-ale mele. deci : cand sunt foarte suparata sau nervoasa, rad pentru a nu incepe sa plang. cu toate astea, nodul din gat se simte. desi sunt nascuta vara, la mare, ador iarna, zapada, muntele.  nu-mi plac schimbarile. sunt o conservatoare in vremea vitezei. am o fobie intensa pentru tot ce inseamna insecte si animalute mici.  discut pe mess doar cu cei pe care nu pot sa ii vad zilnic. orgoliul meu de leoaica se amesteca exact atunci cand nu trebuie. am multe idei de arhitectura si de design interior, dar nu prea le pot pune pe hartie.  mintea si sufletu-mi sunt mereu in contradictoriu.  nu port aur deloc. nu pot sa retin numele celor cu care fac cunostiinta; in schimb retin cu usurinta date de nastere sau numere de telefon. vreau sa vad ce ciudatenii am in comun cu Andy . si vreau sa le stiu si pe-ale lui Liz si ale Hain

Vis de iarna.

in ultimele zile, EL mi-a dominat universul; mi-a acaparat mintea, raspandind vise luminoase. de cand cu zapada care a acoperit intregul oras, imaginea lui nu-mi poate fi indepartata de pe retina. e visul meu perfect de decembrie si inchid ochii.  visez cum norii varsa cu putere zapada peste oras. e una din zilele in care nimeni nu ar iesi din casa. eu, insa, as infrunta orice obstacol pentru a-i fi lui alaturi. asadar, ies din casa si ma imprietenesc rapid cu fulgii de nea ce par sa danseze cu mine, pe drumul spre locul de intalnire. unul chiar mi s-a asezat pe nas si mi-a facut cu ochiul, inainte sa se topeasca datorita caldurii corpului meu care emana emotie. e prima intalnire cu EL, cel care imi zambeste cu drag de pe bancuta din parcul de langa liceu. are nasul inghetat si parul usor nins, buclele-i jucause impiedicand fulgii sa-si gaseasca locul. isi scoate mainile din buzunar pentru a ma imbratisa usor, nestiind, insa, ca si cea mai mica atingere imi da fiori. mainile mele tremu

Noi.

un suflet, 2 trupuri. mii de ganduri, sute de visuri, zeci de dorinte. toate le-mpartim la 2. nu ne-am vazut niciodata, dar ne intelegem telepatic. el traieste in mintea mea, iar eu in a lui. nu pot sa explic, dar avem milioane de lucruri in comun. cuvintele nici nu mai trebuie spuse; noi stim deja. si nici macar nu e vorba de dragoste; e o prietenie atat de frumoasa inchegata intr-un timp atat de scurt. pentru ca ne-am fost aproape neconditionat. pentru ca ne-am ajutat, ne-am ascultat si ne-am inteles. cred ca ne vom fi mereu alaturi de acum inainte. simt ca mi-am gasit fratele geaman de care am fost separata la nastere. desi, probabil, nici cu un frate nu as avea o relatie asa stransa. si pentru ca trebuia sa exprimam cumva ce avem noi, am scris fiecare cate o poezie. el va posta poezia scrisa de mine, iar eu impart cu voi versurile ce mi-au luminat dimineata : Noi Karma adusa pe meleagurile blogului, magia sarata in apa marii, prietenie ideala imortalizata in simetrie. Idealurile

Zapada.

citeam ieri, intr-un zodiac, ca anotimpul preferat al leilor e vara si ma gandeam ca eu trebuie sa fiu exceptia care confirma regula, din moment ce ador temperaturile usor scazute si anotimpurile reci. si, dupa un sfarsit de saptamana agitata, dupa o zi de vineri aiurita, incarcata si ghinionista in mare parte, iata ca mi se implineste un vis. ei bine, da! spre (ne)fericirea unora in sfarsit ninge! iar eu privesc fascinata ninsoarea, urmaresc incantata dansul fulgisorilor de nea in drum spre pamantul aproape inghetat. in nici un alt an nu am simtit la o asa intensitate caderea mini-stelutelor de gheata. am asteptat atat de mult acesti primi fulgi de nea, incat acum port pe buze cel mai fericit zambet. si-mi place ca totul e alb in jur. imi place ca ninsoarea nu pare a avea vreun gand sa se opreasca, ba din contra fulgii cad din ce in ce mai des. imi place ca sunt in vacanta, desi mi-as fi dorit sa mai merg o zi la liceu sau sa ninga cu cateva zile mai devreme. si cred ca stiti de ce. o

Nedreptate.

"Nedreptatea o facem nu numai cand nu dam cuiva ceea ce i se cuvine, ci si cand ii dam ceea ce nu i se cuvine." [Ioan Slavici - "Opere"] afirmatia lui Ioan Slavici pune in lumina comportamentul pe care il avem fata de persoanele din jurul nostru, atitudinea pe care o afisam zilnic. suntem oameni cu totii, predispusi greselii si ne lovim deseori de situatii dificile, in urma carora putem comite unele nedreptati.  si nedreptatea are doua parti afectate: prima reprezentata de cel care nu primeste ceea ce i se cuvine, intr-o cantitate echivalenta cu meritul, si a doua parte reprezentata de omul pe care, de cele mai multe ori, il interpretam gresit si ii oferim ceva intr-o cantitate pe care noi o consideram potrivita. de exemplu, in iubire, ii poti oferi toata dragostea unei persoane care nu apreciaza, care nu merita sau nu-ti impartaseste sentimentele, in timp ce o alta persoana, care are sentimente pentru tine, nu primeste decat indiferenta si, uneori, o simpatie cu ca

Viitor.

in week-end-ul care abia s-a incheiat m-am gandit mult la cum vreau sa arate viitorul meu. am analizat fiecare posibilitate in parte si acum, din haosul pe care-l port in suflet si in minte, incerc sa aleg un raspuns cat mai bun. ziua de sambata a fost minunata, cu toate ca soarele nu prea a indraznit sa apara. am impartit in jur de 170 de zambete desenate pe post-it-uri colorate si multe multe altele desenate pe chipu-mi atat de luminos atunci. am primit zambete-napoi si unii oameni chiar mi-au transmis cate un strop de caldura din cel mai adanc colt de suflet.  de duminica dimineata, ma visez in postura de om de radio, pe care o voi regreta intreaga mea viata, in cazul in care nu voi ajunge acolo. de asemenea, cealalta optiune pare destul de atractiva prin beneficiile pe care mi le poate aduce, inca de la inceput. sunt la o rascruce de drumuri si, serios, nu stiu pe care sa-l urmez. amandoua au avantajele si dezavantajele ei; amandoua imi plac intr-o oarecare masura. nu stiu, acum, c

Pfiu!

a fost o saptamana incarcata, dar frumoasa. imi plac zilele in care timpul pare scurt pentru ca imi tin mintea ocupata si nu mai poate sa zboare libera spre alte domenii care nu prezinta interes. am scapat de cea mai grea teza, cea la romana, pentru care am invatat suficient si care mi-a mancat cu pofta mult, mult timp. acum totul s-a calmat, totul a revenit la starea de liniste. simt din ce in ce mai puternic febra sarbatorilor si sufletul meu intra in starea potrivita. de Craciun imi place sa fac lucruri frumoase si cred ca am inceput deja sa luminez zile si sa desenez zambete pe unele chipuri. apropo de zambete, 5zambete imparte maine ...zambete! cei de la LumeBuna au mai organizat ceva minunat. asa ca, maine, voi zambi alaturi de alte peste 1000 de persoane, cu speranta ca impactul pe care il vom avea va fi unul vizibil. am peste 150 de post-it-uri colorate, pregatite pentru a fi inmanate constantenilor mei si sunt sigura ca le voi epuiza rapid. sunt foarte incantata si sper ca so

1 Decembrie.

Constanta, 01 decembrie 2009, Draga Rom â ne, azi e ziua ta. sunt sigura ca sarbatoresti, oriunde ai fi, intr-un mod cat mai apropiat de traditie. dar, chiar iti pasa? o singura zi pe an, la inceput de iarna, te bucuri ca esti rom â n, petreci si-ti spui "la multi ani". dar, oare, chiar iti pasa? injuri, denigrezi si ti-ai dori sa pleci din tara asta. nu-ti plac oamenii de la putere, dar nu faci nimic sa schimbi acest lucru. nu-ti place haosul din tara, criza care ia amploare, simti ca tara e pe marginea unei prapastii, gata sa cada, dar nu incerci sa o salvezi. spui ca nu vezi lumina de la capatul tunelului. poate ca tu esti acea lumina, tu esti schimbarea care se vrea in tara. de ce sa pleci, de ce sa-i bucuri pe altii cu ce poti, cu ce stii, cand poti fi de folos tarii tale? pentru ca Rom ânia e tara ta. pentru ca sunt atatea lucruri bune in spatiul carpato-danubiano-pontic. pentru ca suntem stapanii atator minuni. de exemplu, ai fost vreodata in Maramures? ai vazut vreoda

Joi frumos.

dintotdeauna cel mai mult mi-au placut zilele de joi. pentru ca, dupa o zi de vineri, de obicei usoara, urmeaza week-end-ul. azi a fost una dintre cele mai dragute zile de joi. pentru ca EL a fost prezent, acolo, intreaga dimineata si m-a incantat secunda dupa secunda. chiar daca dimineata mi s-a ascuns primele 2 ore, din cauza unei teze, in toate celelalte pauze mi-a minunat sufletul. zambete, fiori, maini fluturate usor prin aer si priviri aruncate strengar. tot ce-mi ofera prin, practic, nimic. si azi a fost mai dulce ca niciodata, cu aerul acela colorat inspirat de esarfa magica. si cand EL ma lumineaza, toata ziua-mi merge bine. si sunt fericita si zambitoare. si, cand lucrurile decurg bine si in alte domenii, ziua se transforma intr-una de neuitat. si azi m-am distrat, cu fetele mele, la orele de romana, jucandu-ne cu luminile pe perete. apoi, am scris o poezie dadaista, formata din cuvinte date de fiecare coleg din clasa. iata ce a iesit : buna, Luminita! simti ingrijorarea apro

Inspiratie.

intr-un moment in care dragostea imi facea sangele sa alerge prin vene, cand secundele dansau, iar eu aveam timp sa visez, am reusit sa formez un joc de cuvinte. pentru ca mi-a placut ce-a iesit, aceasta va fi poezia trimisa de mine la un concurs international. Print si Cersetor ia-mi ceata cosmarurilor negre. da-mi jumatate din visul tau. implineste-ma. ia-mi recile atingeri de gheata. da-mi parfumul degetelor fine. alinta-ma. ia-mi rugina cuvintelor ce dor. da-mi matasea zambetului tau. lumineaza-ma. ia-mi sarea lacrimilor gri. da-mi cerul ochilor senini. linisteste-ma. ia-mi gandul care te condamna. da-mi partea mea de suflet. intregeste-ma. ia-mi tot. doar tu ramai cu mine. iubeste-ma. cam asta ar fi. astept pareri. aruncati cu pietre sau, din contra, cu flori. P.S.: azi : Nane - Ganduri la miezul noptii . pentru ca mi se potriveste. pentru ca imi place. good night!

Leapsa 8.

e randul pentru o leapsa si, pentru ca, in ultima vreme, am mintea asaltata de multe intrebari si raspunsuri, am ales o leapsa "explicativa". sa vedem : Sunt ...un pic timida, un pic indrazneata, depinde de persoana si de situatie. As vrea ...sa am mai mult curaj. Pastrez ...in suflet toate amintirile. Mi-as fi dorit ...sa nu-mi pese atat de mult de consecinte. Nu-mi place ...cand oamenii profita de bunatatea ta. Ma tem ...ca, uneori, sunt inteleasa gresit. Aud ...zilnic idei tampite. Imi pare rau ...ca timpul mi-e prea scurt. Imi plac ...portocalele si prietenii mei. Nu sunt ...fitoasa. Dansez ...la fiecare party. Cant ...cand sunt singura, la dus sau cand fac curatenie. Niciodata ...n-o sa pot sa-mi exprim, cu usurinta, sentimentele. Rar ...ma simt cu-adevarat trista. Plang cand privesc ...povesti cu bunici frumoase si filme de dragoste. Nu-mi place de mine pentru ca ...uneori, sunt egoista si nu ar fi cazul.    Sunt confuza ...in ceea ce-mi priveste viitorul. Am nevoie ...

Absenta.

blogul meu parca nu mai are viata de cand EL nu a mai fost atat de prezent in viata mea. e acolo, undeva, intr-un colt de suflet, mereu, insa, nu l-am mai frecventat atat de des. cel putin, nu in ultima vreme. sinteze, relieful Romaniei, eseuri, invelisul biopedogeografic, politica de cruciada. toate imi ocupa timpul care, din nou, pare din ce in ce mai scurt. as lenevi in pat pana tarziu dimineata, dar trebuie sa imi las patul gol mult prea devreme. ochii-mi nu mai rezista deschisi atat cat as vrea si, in ultimele zile ale saptamanii, concentrarea mea se pierde incet, incet. singurul care functioneaza normal mi-e sufletul. bate neincetat si simte din ce in ce mai intens unele lucruri. chiar daca ma mai supara pentru ca tot pe EL il vede ca pe cel care imi intregeste sufletul si care ma face sa simt ca cele mai frumoase vise se construiesc in 2. din nou, EL imi reapare in vise, iar in serile in care lipseste din filmul somnului meu, ii simt bratele in jurul meu si privirea plina de cal

Sensul vietii.

ce este viata? din punctul meu de vedere, este cadoul primit de la Dumnezeu, cadoul pentru care nu trebuie sa facem nimic. modul in care ne bucuram de el si il valorificam depinde de fiecare in parte si asta este sensul vietii: ceea ce dorim sa facem cu viata noastra, cum profitam de timpul pe care il avem si cum ne comportam in confirmitate cu legile divinitatii. pentru unii, cel mai important lucru in viata este cariera, succesul pe care il vor avea. pentru unele femei, scopul este de a da nastere unui suflet, care se va bucura, la randul lui, de viata. visul pe care fiecare om vrea sa si-l implineasca de-a lungul vietii depinde de idealurile acestuia, de tot ceea ce ii aduce acestuia bucurie si implinire. personal, fericirea mea vine din lucrurile simple: un rasarit frumos, privit in drum spre liceu, un zambet sincer si o imbratisare calda, simtita prin toti porii. prietenia imi aduce o doza suficienta de veselie si buna dispozitie pentru intreaga zi. daca am prieteni in preajma, so

Mereu cu ele.

am cam absentat de pe blog. timpul pare tot mai putin, iar oboseala nu ma ajuta deloc. lucrurile devin serioase si trebuie sa ma pun pe invatat, mai ales ca m-am hotarat sa dau bacu' la geografie, eu, cea care nu a invatat niciodata la aceasta materie. EL nu mai e atat de prezent in viata mea. sau, de fapt, e, dar nu imi mai pasa atat de mult. sunt momente in care abia astept sa il vad si intalnirea cu EL ma inveseleste. dar, acum, sufletul meu ii face loc altcuiva si e fericit asa. ii place cand e alintat si cand simte ca cineva e acolo si il intregeste. incepe perioada tezelor si, pentru a-mi incarca bateriile inainte, seara de vineri mi-am dedicat-o prietenilor. pentru ei voi avea mereu timp, pentru ca nu stiu ce m-as face fara ei, fara ele, mai ales. am multe vise si imi fac mii de planuri. am idei, opinii si sperante. imi place sa cred ca doar cu prietenii alaturi le pot implini; doar cu ei am forta, energie. si sper sa fie mereu cineva, acolo, langa mine. pentru ca eu sunt, o

Articol.

refuz sa cred ca, in zilele noastre, nu mai exista prietenie adevarata. oricat am nega, undeva intr-un coltisor din inima, avem pe cineva mult mai apropiat, mult mai compatibil sufletului nostru. prietenii nu apar peste noapte. e nevoie sa ii alegi cu atentie si sa le cercetezi bine caracteristicile. o relatie adevarata de prietenie se contureaza in timp, nu de la o plimbare sau dupa o petrecere. sa castigi prietenia cuiva inseamna, din punctul meu de vedere, sa treceti prin experiente care sa va apropie, ajutandu-va sa va cunoasteti reciproc, sa va descoperiti. pentru a lega o prietenie, cineva trebuie sa faca primul pas. exista riscul ca cealalta persoana sa refuze sau sa nu se potriveasca personalitatii tale si sa nu iti impartaseasca preferintele. intr-o prietenie trebuie sa fii sincer si se spune ca a fi sincer inseamna a te deschide complet, a nu ascunde nimic. de cele mai multe ori, insa, esti considerat sincer daca spui ceea ce vrea celalalt sau ceea ce se asteapta el sa spui.

My sweet november.

pentru ca day-dreamer spunea intr-un comentariu anterior de un "sweet november", am decis sa vorbesc despre asta, azi. pentru ca azi se implinesc 4 ani de cand il cunosc. sambata. 5 noiembrie 2005. scrabble online. imi alegeam adversarul, dintr-o lista de jucatori. nickname-ul lui m-a atras, intuind ca e nascut in 1989. am considerat ca, fiind apropiati ca varsta, va fi un joc accesibil. am inceput sa vorbim si, la sfarsitul jocului, am facut schimb de id-uri de mess. chiar si dupa 4 ani, imi amintesc perfect tot ce s-a intamplat in ziua aceea si in urmatoarele cateva luni. imi amintesc de primele discutii la telefon, cand m-am indragostit iremediabil de vocea lui, de primele cuvinte frumoase, de primii fluturi in stomac. ma fascinase cu totul si asta e motivul pentru care nu am renuntat atat de usor la el. din februarie 2006, relatia dintre noi s-a racit si, pana la sfarsitul lui mai 2007, singurul mod, in care i-l aduceam aproape sufletului meu, era prin amintiri. pe 31 mai

Tatuaje.

mic sau mare, colorat sau negru, simplu sau incarcat, tatuajul reprezinta o forma de arta. fie ca il faci cu scopul de a-ti aminti de ceva sau cineva drag, fie ca marchezi sfarsitul sau inceputul unei perioade cu ajutorul lui, tatuajul poate fi considerat un cadou, pe care ti-l faci, pentru sufletul si trupul tau. dar, oricat de mult ne-ar incanta, nu ne putem feri de critica oamenilor din jur. traim in Romania si, aici, cei cu tatuaje nu sunt priviti prea bine. mentalitatea invechita, conservatorismul, toate astea duc la priviri dezaprobatoare, respingatoare. de ce? pentru ca, pana la urma, fiecare are dreptul sa-si traiasca viata dupa propriile principii. fiecare e capabil, de la un moment dat, sa hotarasca ce e bine sau nu pentru sine. tatuajul nu dauneaza celor din jur, nu ii raneste, nu le provoaca boli, ca in cazul fumatului in public, spre exemplu. un tatuaj mic, de care sa stii doar tu si cei mai apropiati prieteni, iti da incredere in tine, iti aminteste de un moment special s

Fericire.

si-a fost inca o seara magica, in urma careia muzica mi-a bubuit in urechi pana de dimineata. desi atat de asteptat, EL nu a aparut pe acolo. concertul, insa, a fost incredibil. pentru ca ... fericire-i cand Vama apare; fericirea-i o scurta cantare. intra-n club si iti mangaie inima,  doar cu un vers. sunt atat de mandra cand observ ca un proiect, la care am contribuit, prinde contur. aseara am mai realizat ceva si sufletul meu e cuprins de cea mai puternica stare de incantare. aseara fericirea a fost atat de aproape incat am atins-o, am simtit-o, am iubit-o si i-am promis ca voi astepta fidela aici, la malul marii. a sosit luna mea de toamna preferata. iubesc rosul obrajilor inghetati, iubesc fularele pufoase si parfumate; iubesc noiembrie. si anul asta a avut un inceput perfect, datorita celor de la Vama. si datorita lui, cel care intreaga zi s-a plimbat prin mintea mea. o sa profit de luna asta; o sa ma vindec de toate dorurile. o sa ma hranesc cu cate putin, in fiecare zi, din feri

Dialog 3.

- cand ai curajul sa actionezi, sa vorbesti, cand poti sa-l privesti in ochi si sa-ti stapanesti emotiile, atunci capeti un gram in plus de incredere in fortele proprii. cand te-ntampina de dimineata cu un salut mult-asteptat, atunci stii ca vei avea o zi mai buna. cand dup-amiaza, la plecare, iti face tot trupul sa tremure de emotie cu un zambet larg, atunci iti dai seama ca s-a mai facut un pas. - da. si, acum, astept cu nerabdare sa vad daca va fi acolo diseara. cred ca asta ar insemna mult. - si, apoi, stiu ca mai ai un plan pentru pasul urmator. mai ai 8 luni la dispozitie si destui pasi de facut, pana veti ajunge la stadiul la care-ti doresti.  - nu voi mai lasa timpul sa prafuiasca ceea ce am facut pana acum. voi incerca sa fac pasii mult mai repede. amintirile trebuie sa ramana calde in mintea lui, pentru a construi mai repede. - eu nu inteleg cum, chiar si in situatiile care n-au nici o legatura cu EL, gandul tot acolo iti e. ti-l imaginezi in tot felul de ipostaze si te gande

Dialog 2.

- te trezesti si te pregatesti sa pleci la liceu. te imbraci si iti aranjezi frumos parul, dupa care pleci grabita spre statia de autobuz. prin minte ti se perinda tot felul de imagini, conversatii si te detasezi de problemele oamenilor din jur, care se exprima mult prea galagios pentru ora aceea matinala. stii ca dintre toate zgomotele diminetii, vocea lui e singura care te linisteste si pe care ai putea sa o recunosti dintr-o mie. dar ajungi pe coridorul drag, in liceul somnoros, si infrunti fiecare centimentru patrat care pastreaza ceva din EL. si esti putin dezamagita cand vezi ca la prima ora nu vine. si astepti pauza urmatoare sa ajunga acolo, dar EL nu apare deloc, intreaga zi. - pai, de-aia ziua trece greu. si norii acopera cerul prea repede. si noaptea mi-e fara vise. - dar de ce sa lasi sa treaca o zi fara EL, mai ales cand ai ceva sa ii spui? ai numarul lui de telefon, ai o voce pe care toata lumea o lauda si nici nu esti in fata lui, deci nu vede cat de rusinata esti, nu po

Revenire.

ce-i drept, nu am mai postat de mult si pentru ca mi-a fost atrasa atentia, m-am pus pe scris. pentru 3 zile, o gripa afurisita m-a tinut la pat, fara chef, fara vlaga. inca tusesc zgomotos si-mi trag nasul, dar sunt aproape vindecata. azi am fost la scoala si mi-a facut bine, ca de fiecare data, sa il revad, sa le revad. caldura fetelor din privire, din zambetele largi, m-a bucurat azi cel mai mult. apoi, spre seara, un telefon mi-a redat visele cu EL. cand credeam ca totul s-a dizolvat usor, revenind la starea initiala, acum am o noua sansa, o noua oportunitate. si voi profita de ea, fara sa imi pese ce s-ar putea intampla rau. pentru ca asta am invatat azi. sa simt momentul, sa profit de el, pentru ca nu poti intoarce timpul si, poate, o noua sansa nu se va mai ivi prea curand. daca EL va accepta propunerea pe care i-o voi face maine, va insemna atat de mult, va fi legatura de care am nevoie. week-end-ul asta am invatat multe, de la cateva persoane de la care nu ma asteptam. am capa

Cosmina.

am vazut povestea la Andreea  si, de data asta, m-a impresionat. e primul caz pe care-l pun pe blog si sper sa ajute in vreun fel.  Cosmina  are nevoie de ajutor! copila, in varsta de doar 15 ani, a fost diagnosticata cu leucemie acuta mieloblastica in urma cu cateva luni. de atunci, ea locuieste, daca se poate spune asa, la sectia de oncopediatrie, a spitalului "Marie Curie", din capitala. singura ei sansa reala este transplantul, mult prea costisitor pentru familia Paun. aici intervenim noi: promovam, donam, ajutam. asa dovedim ca suntem Oameni!  pentru donatii, este deschis un cont la Raiffeisen filiala Mizil, pe numele Steluta Neagu, mama Cosminei.  pentru ron:  RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891 . pentru euro: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885 . pentru dolari: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416 . de asemenea, cei care pot face mai mult decat o simpla donatie, o pot contacta telefonic pe mama fetei, la numarul:  0723 914 273 . "se spune ca sunt 3 tipuri de oameni:  - cei ce fac

Prietenie.

orasul prinde viata, incet-incet, in fiecare dimineata. soarele nu se mai grabeste sa apara si sa ne incante. si parca frigul e mai greu de suportat pe intuneric. la gandul ca destinatia e liceul unde o sa il revad pe EL si o sa stau cu fetele mele, ma binedispun si ma grabesc sa ajung acolo. dar cum e, in zilele in care EL nu apare? cum e, in zilele in care relatia cu ele scartaie, datorita unei glume proaste sau a unei neatentii? nu suntem la fel; sunt diferita, dar sunt om. am lucruri care-mi plac si lucruri pe care le detest. am zile mai bune si zile mai rele. daca imi faci ceva ce nu suport, intr-o zi proasta, e clar ca o sa rabufnesc. uneori oamenii se satura sa fie jucati pe degete. sau poate abia atunci realizeaza cat de neimportanti sunt ei pentru ceilalti, in timp ce implicarea lor e imensa. si cand iei un sut in fund, intr-o situatie de-asta, lovitura e cutremuratoare. si nu mi-e bine cand stiu ca una dintre ele e suparata pe mine. mai ales cand e vorba de cea din postarea

Leapsa 7.

Imagine
a venit randul sa facem o leapsa si, pentru ca am vazut-o circuland pe bloguri, de cateva zile, am furat o leapsa. trebuie sa spun ce nu as putea face niciodata si nu am nevoie de prea mult timp de gandire. stiu raspunsurile, unele dintre ele fiindu-mi motivatii, in fiecare zi. pai : niciodata nu as putea sa :  traiesc fara muzica. fara cei dragi. fara sa zambesc. rezist cu inima goala, fara un strop de iubire in ea. las o iarna sa treaca fara sa mananc portocale, fara sa simt miros de brad sau fara sa-l astept pe Mosu'. fac un lucru foarte rau unei persoane sau unui animalut. incetez sa iubesc lucrurile simple. mint in legatura cu unele chestii delicate, care i-ar pune in pericol pe ceilalti. uit ce-a fost. imi exprim sentimentele la adevarata lor valoare. fiu ignoranta sau tupeista. imi ascund parerea sau starea de spirit, datorita limbajului non-verbal. ...si ar mai fi multe de spus, dar raman la astea. vreau sa stiu ce n-ar putea niciodata: Prometeu , Liz  si Rox . P.S.: azi :

Not my mood.

azi sunt trista. frigul a inghetat tot din mine. am vrut sa se raceasca vremea, intr-adevar, dar ma asteptam sa fie temperaturi normale pentru octombrie, nu pentru ianuarie. sufletu-mi are nuante de gri si nu imi place asa. am mintea tulbure si, desi stiu ce vreau, nu gasesc mijloacele potrivite pentru a-mi atinge scopul. sunt si obosita un pic si abia astept week-end-ul asta, sa fiu 2 zile fara EL, sa-mi fac ordine in ganduri. am facut un pas spre a-i vorbi. am ajuns acum la etapa cu salutul atat de binefacator din fiecare dimineata. care e urmatorul pas? cand se ajunge la el? de cateva zile sunt tot mai nerabdatoare. toata lumea-mi vorbeste de EL; peste tot sunt lucruri care ma duc cu gandul la EL. uneori, sunt jenata de faptul ca, desi particip la o discutie, gandul meu se fataie de la un subiect la altul, facand corelatii. si EL e prezent peste tot. si nu-mi place ca stau degeaba. nu pot sa fac ceva concret; nu am curaj.  vreau un sfat, o parere. sau putin ajutor, sprijin moral. ch

Acelasi.

frigul pune stapanire pe orasul incarcat de frunze uscate. in unele locuri, covorul fosneste sub picioarele trecatorilor si ma face sa zambesc. imi place sa le aud si, uneori, sunt ca un copil mic, topaind de pe o frunza pe alta. ii invidiez pe cei care au zapada de acum; noi nici macar in decembrie nu prea avem. dar ma bucur ca e frigut. mi-era dor de senzatia de urechi inghetate si nas rosu. si-mi place ca soarele inca straluceste, si rasaritul e inca frumos, cerul avand mii de nuante parfumate. fiecare dimineata, oricat de matinala, imi aduce zambete si bucurie in suflet. EL are un efect magic asupra mea si gandul ca ajung sa-l vad, ma inveseleste. mireasma lui ramane impregnata pe hol, dar poate doar eu o simt mai mult. chipul lui si salutul din fiecare dimineata imi transforma orice ploaie in soare, orice zi mohorata de toamna in zi de vara. pentru ca, asa cum am mai spus-o, toamna, EL e vara mea. si-mi urmareste gandul, pentru ca ajung mereu la idei despre EL, indiferent despre c

Am premiat.

chiar daca nu am mai postat, am fost cu ochii pe blog si am vazut cine a fost al cincilea in lista de bloguri, cand am adunat cele 5555 de vizite. am luat deja legatura cu cea care va primi cartea, dar acum fac anuntul oficial : premiul merge la .....  Liz  !! ma bucur ca a fost sa fie ea, pentru ca a fost usor sa aleg cartea. aveam in minte, cand am scris postarea anterioara, povestea scrisa de Cecilia Ahern - Suflete pereche. nu este o carte care se potriveste tuturor celor care ar fi putut sa o castige, asa ca am preferat sa decid care e premiul dupa aflarea celui ce va fi premiat. aceasta este una dintre cartile mele preferate, pentru ca este scrisa intr-un mod diferit. este captivanta, usor de parcurs si, cred eu, se potriveste de minune acestui anotimp, impreuna cu o cana fierbiente de ceai. subiectul nu este unul obisnuit, siropos, asa cum ati fi tentati sa credeti din titlu. povestea este minunata si prezinta exceptia care confirma, de fiecare data, regula, in situatiile ce par

Mix de idei.

acum ceva timp, hainul a premiat un cititor al blogului lui, pentru ca ajunsese la 2000 de vizualizari. i-am furat ideea si o sa premiez pe cineva, cand o sa ajung la 5555 de vizite. premiul o sa ajunga la cel/cea care va fi pe a cincea pozitie in lista de bloguri din stanga. iar premiul va fi o carte, pe care o voi alege in functie de castigator.  mai e putin pana la termenul limita. o sa fiu cu ochii pe voi! acum, vreau sa va povestesc ceva despre EL, pentru ca a inceput sa apara, din nou, in visele mele, cel putin o data pe saptamana. si pare atat de real. si nu stiu cum functioneaza totul, dar uneori cred ca universul comploteaza. ieri a reusit sa-mi taie rasuflarea, pentru prima data. eram atat de atenta sa aud ce spune, sa ii sorb fiecare cuvant, incat parca uitasem sa respir. apoi mi-a aparut in vis si nu pot sa mi-l scot din cap. cineva spunea ca "nu te poti considera fericit, decat atunci cand sufletul si chipul tau zambesc in acelasi timp". in cazul meu, sufletul n

La multi ani!!

sa ramai neschimbat si sa-mi traiesti mult, taticule drag! cu toate ca esti tacut dimineata, somnoros sau irascibil, stii ca imi place sa plec cu tine. si stiu ca iti vorbesc mult; imi cer scuze, e felul meu de a ma trezi. cu toate ca ai ajuns la spital la 10 minute dupa nasterea mea, stiu ca ti-ai dorit intotdeauna o fetita si sper sa fii mandru de mine. sa nu crezi ca am uitat de duminicile in care jucam "pase". sau de prima data cand am fost pe stadion [era miercuri si chiulisem de la religie pentru un Farul Constanta - Steaua Bucuresti]. sau de primul meci in nocturna. sau de seara magica in Ghencea. sau de prima si ultima data cand te-am vazut plangand, atunci cand a murit EA. cred ca ti-a fost greu sa imi dai cumplita veste; din fericire nu ai avut nevoie de prea multe cuvinte. si sa stii ca nu am uitat nimic din ce m-ai invatat. si sa stii ca apreciez ca te-ai luptat cu cei din jur pentru a-ti indeplini visul. ai trecut peste orice, motivat fiind de inima ta, si ai reu

Toamna creata.

cum poate EL sa-mi schimbe starea, cu doar cateva cuvinte? cum poate EL sa deseneze raze de soare pe cerul innorat? week-end-ul asta vremea a fost morocanoasa, dar mie mi-a placut. octombrie a preluat stafeta si-si face de cap. dar ploile linistite de toamna sunt uneori bine-venite. mi-era dor de o zi gri, perfecta pentru leneveala. si am avut 2 chiar. dar, parca pentru a fi sigur ca nu ma plictisesc de nori, EL mi-a adus azi cele mai calde raze de soare, desi cred ca nu e constient de asta. mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa ii vorbesc. de ce e atat de greu sa tastezi, cand stii ca ii scrii lui? am stat cam un sfert de ora cu un amarat de "buna" pe ecran, ce astepta sa apas enter-ul, pentru a ajunge la EL. si pana la urma l-am lasat sa se duca, sa ii dea de stire ca vreau sa ii vorbesc. si EL a fost prompt; a raspuns repede si am vorbit despre chestia care ne poate lega : cadoul. la final, a lasat loc pentru o viitoare discutie si pentru multe vise. mi-a dat energia

100.

Imagine
am ajuns la postarea cu numarul 100. am adunat aici mii de ganduri, sute de vise, zeci de sentimente. am vorbit despre EA, despre ele, despre tot ce simt pentru EL, despre tot ce ma face sa simt. v-am lasat sa ma cunoasteti mai mult sau mai putin. v-am facut prietenii mei. si ma bucur ca ma primiti in viata voastra si ca totul merge bine. postarea asta e pentru voi, toti cei care ma cititi si-mi sunteti alaturi. pentru toti cei care ma incurajeaza sa merg mai departe, sa continui sa scriu. in primul rand, sa fie pentru EL, subiectul celor mai multe postari. daca as avea suficient timp, as putea scrie zilnic despre EL, caci imi da motive zilnic. de exemplu, ieri n-a fost la liceu si mi-a facut rau cu absenta. azi a vindecat totul si am zambit din nou. maine va fi tot acolo si ma va ajuta sa respir. asa o sa fie zilnic. pentru ca e EL. in al doilea rand, sa fie pentru ele, fetele mele dragi. ele sunt cel mai dur juriu, cel mai critic. ele ma descopera; ele afla cum sunt cu adevarat, prin

Dialog.

- il vezi si tot ce ai vrea e sa ii gasesti privirea, sa ii furi un zambet. revezi momentele in care ati vorbit si, desi putine, acum par secole. te gandesti ca nici macar nu-ti stie numele, ca poate nici nu te-a observat, in timp ce pentru tine, EL e cel pentru care iubesti zilele de scoala. cauti motive sa ii vorbesti, sa il fortezi, intr-un fel, sa te observe. nu ceri imposibilul; vrei un salut, un zambet aruncat din politete, o privire care iti va lumina ziua. cat de simplu ar putea sa te-nveselasca, sa iti dea vise noi, sa iti ia orice durere sau urma de oboseala. dar nu stie! - EL imi controleaza gandurile, de parca a pus monopol pe ele. diminetile, cu rasarituri superbe pe plaja, nu ar fi la fel daca n-ar trebui sa ajung la liceu si sa il vad. pentru ca EL miroase a soare, EL deseneaza sperante, EL rade colorat. - cum reusesti sa ii identifici vocea, dintre atatea? de ce simti ca e in preajma si iti muti privirea spre usa? de ce te inrosesti chiar si cand il vezi pe fereastra? c

Iubirica.

astazi am fost sa imi petrec ziua cu finuta mea de 2 ani si cateva luni. venirea ei pe lume a fost ca o raza de lumina, pe care o asteptam de mult. o simt de parca are sufletul bunicii mele. mi-a placut sa cred ca EA se va reincarna pentru a fi  langa  mine. si caut mereu trasaturi ale ei, la cei mici. revenind la Catalina, este atat de dragalasa si de lipicioasa incat te inveseleste si-ti  pune  un zambet pe buze, oricat de trist ai fi. in ultima vreme, a inceput sa vorbeasca, intr-o limba a ei, pe care nu o intelege aproape nimeni. are o voce placuta si este foarte amuzanta cand se straduieste sa cante. a mai crescut, a ramas la fel de frumusica, dar acum e un pic mai rusinoasa. prima data am vazut-o pe 21 iunie 2007, la cateva ore de la nastere. era prima fata nascuta in familia noastra, dupa 5 baietei. si imi e cea mai draga, pentru ca o consider surioara mea mai mica. in februarie am fost la munte cu ea si a fost papusica noastra. a ras, s-a jucat cu fiecare in parte si nu s-a mai

Inca o zi.

se termina si a doua saptamana de scoala. cat am asteptat ziua asta de vineri, pentru ca se resimte lipsa somnului. deja nu mai aud alarma telefonului sau o opresc si dorm in continuare, pana se gandeste cineva sa ma trezeasca. dar cat de bine e la scoala! stiu, sunt printre putinii carora le place, dar inteleg. eu macar am un motiv. si e cel mai bun motiv. EL e zilnic acolo. colorat. vesel. cret. dragalas. "ce bine ca week-end-ul are doar 2 zile. trebuie sa imi iau drogul", ziceam luni. si am inceput saptamana auzindu-i vocea. si poate a fost si asta unul dintre motivele pentru care saptamana a fost mai usoara. in plus, a trebuit sa iau niste decizii importante si sper ca am ales bine. tot saptamana asta am invatat multe, la orele de filosofie, si trebuie sa elaborez niste planuri, strategii, pentru a atinge obiectivul propus semestrul asta. ziua asta pare sa fie cea mai grea. nu e la liceu si zilele fara EL, daca sunt multe, sunt grele. si vine week-end-ul. si o sa fie unul