De ce?

un soare, ale carui raze mi-au dat speranta si incredere, m-a incalzit intreaga saptamana. ganduri pozitive, visuri ce pareau realizabile, toate se hraneau din puternica lumina a soarelui meu. dar, cateodata, lumina devine obositoare, ajungi la saturatie; o revenire cu picioarele pe pamant, dintre norii pe care pluteam visatoare, e necesara.
asa ca, neputand sa sting soarele, am vrut macar sa il acopar. l-am pacalit si am fugit de el, ascunzandu-ma dupa draperia realitatii. si ma obisnuiam cu intunericul, cand o mica raza calda a reusit sa treaca peste obstacole si m-a gasit. o simt cu toti porii, o asteptam. dar lumina e difuza si-mi pare ca nu va supravietui prea mult.
de ce nu ma ajuti sa redescopar intreg soarele?


P.S.: azi : Cherish - Unappreciated. just because.

good night!

Comentarii

  1. ai mare dreptate... dar nu trebuie sa fugi de soare ca sa fii fericita. trebuie sa il infrunti si, intr-o zi, vei reusi sa iti dai seama ca tot ce ai facut pana atunci a fost doar sa te ascuzi de frica umbrei tale... daca inca ti-e frica... atunci ia pe cineva de mana, in care ai incredere, si roaga-l sa te ajute sa privesti lumina dintr-un alt unghi si lumea iti poate parea cu totul diferita...
    nu te costa prea mult! incearca!

    RăspundețiȘtergere
  2. ti-am citit comentariul de la postarea lui Tudor Chirila ...am vazut ca iti pasa...indraznesc sa te rog sa te implici si in proiectul IHTIS...multumesc

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu