Raze de soare.

nu-mi plac zilele de miercuri. trebuie sa ma trezesc foarte devreme, pentru ca am ore de la 7. azi a fost diferit. cu toate ca mai vazusem rasarituri din masina, in drum spre liceu, cel de astazi a fost cel mai frumos. soarele imbraca tot orasul in portocaliu si imprastia energie. incet, radioul imi injecta in urechi ritmul unei piese preferate, iar gandul meu zbura la EL. stiam ca, fiind miercuri, o sa-l vad putin sau poate deloc. incepe la ora la care eu termin cursurile si, cum ajunge in ultimele minute din pauza, risc sa nu ma intalnesc cu EL.
cu imaginea lui in minte, reusesc din nou sa ma detasez de spatiul real. ma trec fiori cand imi amintesc tot ce a fost, tot ce am facut, tot ce ne-am zis. un claxon ma trezeste si zambetul pe care il aveam pe fata se loveste de injuraturile soferului si de gestul neprietenos cu care ii raspunde cel claxonat. clipesc des pentru a scoate din cap aceasta imagine si, privind pe geam, vad un afis mare prin care este anuntat un concert. nu asta, insa, imi sare in ochi, ci numele solistului. e chiar numele LUI si asta ma impinge iar intr-un spatiu unde suntem impreuna.
colega mea e mereu somnoroasa dimineata si nu scoate un cuvant. n-o deranjeaza ca visez iar la EL. stie tot si intelege. oare a trecut si ea prin asta? povestea ei de iubire e atat de draguta, incat nu cred ca le-a luat prea mult sa se indragosteasca unul de celalalt. ei chiar par facuti pentru a fi impreuna. iar eu sunt norocoasa ca am dat de ea. si pentru a-mi demonstra din nou, imi atrage atentia cand ne apropiem de statie. am ajuns la liceu si visul se termina. speram ca drumul sa fie mai lung.
orele trec mai repede sau mai incet, in functie de fiecare profesor. unii vin somnorosi, altii pusi pe cearta; doar o profesoara ne zambea, iar ora a fost mai usoara. parca a zburat si ziua de azi. timpul trece mult prea repede pe langa noi, desi uneori pare ca se misca precum un melc. nu ma grabesc deloc, cum as face in alte zile. imi strang, incet, toate lucrurile si inchei meticulos fiecare nasture al gecii. cobor treptele fara graba, de parca m-as teme sa nu alunec. ma tem, intr-adevar, de ceva, dar nu are legatura cu asta. ma tem de absenta lui, de trecerea zilei fara a-l vedea. colegele trag de mine sa ma grabesc; dar de ce? toti se lovesc in graba lor de cei de alaturi; azi vreau sa fiu atenta la tot. sau poate doar la EL.
ma despart la poarta liceului de ele si plec singura inspre statie. o sa fie un drum plictisitor; urasc sa plec singura. ma uit la ceas. mai sunt 5 minute si incepe prima lui ora. ar trebui sa fie prin preajma. nu ma grabesc deloc, nici macar sa prind semaforul. cu fiecare pas cu care ma apropii de statie, ma indepartez de sansa de a-l vedea. nici macar autobuzul care opreste in statie nu ma indeamna sa alerg spre el, spre casa. iar cand porneste, parca vad cum imi zambesc farurile lui, parca aratandu-mi ca "graba strica treaba". pentru ca cineva a coborat din autobuz si sta acum, la acelasi semafor cu mine, pe cealalta parte a strazii, pentru a merge la liceu. e chiar EL. 
3 ..2 ..1. omuletul rosu ii face loc celui verde si noi pasim pe liniile albe sau gri ale trecerii de pietoni. ajung in dreptul lui si respiratia mi se opreste. lumea din jur dispare, numaratoarea inversa a secundelor omuletului verde sta in loc. EL imi face un semn discret cu mana si-mi sopteste cel mai cald salut. ii raspund timida; speram sa zica ceva de data asta si aveam cuvintele pregatite. ce bine ar fi de s-ar opri totul atunci cand sunt in preajma lui! dar nu e chiar asa usor. secundele trec incet, una cate una, pana reapare omuletul rosu, oamenii trec grabiti pe langa mine. se aud niste claxoane, ale celor mai grabiti soferi, si aglomeratia ma impiedica sa-l mai vad. dar cele cateva secunde au fost de ajuns. e ciudat, dar cu un singur cuvant, mi-a pus pe buze un suras naiv ce nu se lasa indepartat.
are puteri magice asupra tuturor sau doar pe mine ma incanta cu un gest, cu un cuvant, cu o privire?


P.S.: azi : Colbie Caillat - Bubbly. pentru ca se potriveste. pentru ca asa ma face sa ma simt.

have a good day!

Comentarii

  1. hihi.Draguta postare.Pentru o plimbare matinala pana la scoala recomand Priscilla Ahn-A Good day.E minunata:x

    RăspundețiȘtergere
  2. sincer sa fiu..is minunat de cum ai putut transpune acele minute intr-un asa minunat text..
    si da-mi voie sa ma mai minunez odata : ce adanc traiesti !
    raze de soare si minuni .

    RăspundețiȘtergere
  3. Desi am spus ca o sa comentez doar live, la aceasta postare nu m-am putut abtine, pardon mirifica postare:X. cand citesc ce scri tu , sau aud ce zici tu:)... ma pune usor pe ganduri si anume ca ar trebuie sa ne bucuram in fiecare zi de zambetul celui drag sau celor dragi.ne ia doar 2 secunde sa zambim dar totusi uneori nu o facem desi am putea sa luminam ziua cuiva...chiar daca esti mereu visatoare si in love eu te apreciez pentru ca tu te bucuri de fiecare gest, orice mimica, miscare, ba chiar zambetul sau te ameteste, si imi place ca indiferent de circumstante tu zambesti, razi, esti 'rasacioasa' in special cand vorbesti despre EL, dar si fara motiv. e trist sa uitam sa zambim. Traieste...Iubeste...Zambeste...`am folosit de atatea ori cuvantul ,,zambet" deoarece in aceea zi EL ti-a zambit:D.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu