Fragmente de viata.

ieri a fost frumos. chiar daca teza a marcat prima parte a zilei, intr-un final a trecut. toti vorbeau de subiecte, probleme; eu incercam sa ma detasez. si a trecut. a fost mai bine decat ma asteptam. ziua s-a transformat intr-una si mai buna dupa sfarsitul orelor.
am fost la film cu o colega si ne-am distrat. [recomand filmul 17 again. noua ne-a placut, iar eu, personal, pot sa afirm ca acesta e singurul rol in care Zac Efron e chiar dragut (nu sunt vreo mare fana de-a lui)].

iesirea noastra in oras a fost intrerupta de o intoarcere la liceu, pentru cateva minute, dar care a meritat. tot raul spre bine, nu?
pentru ca nu il vazusem ieri si pentru ca mi-era dor de EL. pentru ca m-au sunat colegele mele care, urmandu-si drumul obisnuit spre casa, s-au intalnit cu EL. pentru ca trebuia sa il vad. nu asta a fost motivul pentru care m-am reintors la liceu, dar am profitat. ne-am dus sa vorbim cu niste colege din clasa lui si EL era acolo. si l-am privit, nemaifiind atenta la ce ma intrebau cei din jur. si m-a lasat sa-l privesc, ca de fiecare data, sadic, fara sa reactioneze. de cateva ori ni s-au intersectat privirile, insa nu am rezistat, nu am putut sa ii confrunt ochii. mi-e teama de ce imi pot transmite.

am ajuns acasa destul de tarziu. totusi soarele inca mai avea forta sa arda si m-a tinut cateva clipe nemiscata, pentru a-l privi. deodata, o ploaie rapida, cu picaturi mari si grele, a inceput. soarele inca ardea, iar mirosul ploii era fascinant, mai placut ca niciodata. m-a facut sa cred ca are si EL o legatura cu modul in care am simtit ploaia asta; altfel nu-mi explic.

noaptea mi-a aparut iar in vis. niciodata nu l-am mai visat in aceeasi zi in care m-am intalnit cu EL. se facea ca-l priveam inotand si m-am trezit cu o stare ciudata. simteam ca fusese langa mine, dar nu-mi aminteam cum. apoi, ascultand o melodie speciala, mi-a venit in minte intrebarea : "oare EL stie sa inoate?". am revazut visul si am inteles de ce il avusesem cu mine. si am raspuns si intrebarii : "chiar de nu stie, oricum face asta zilnic, inotand printre gandurile, sentimentele, visele mele".

azi l-am revazut, in toate cele trei pauze comune. ma simt altfel cand stiu ca e acolo, in liceu, la cateva sali de clasa distanta; nu stiu de ce. si era mai frumos, si zambea mai dulce. si avea parul pufos si mare si mi-a placut ..din nou. si m-a lasat sa-l privesc si am reusit sa evit orice contact vizual. pentru ca stiu ca m-a vazut si pentru ca a incercat sa ma prinda privindu-l.
acum ii strig sufletului meu ca nu-l mai vreau aici, sa-l alunge. 
vreau sa-mi vindec sufletul, dar calmantele pe care EL mi le da nu au un efect prea indelungat. vreau anestezia finala, totala, nu morfina zambetelor lui, cu care m-am obisnuit.


P.S.: astazi : Vincent Vincent ft. the Villains - On my own. pentru ca e din film. pentru ca imi place melodia.

have a happy day!

Comentarii

  1. ce-i cu roz? :))
    ce vrei sa zici?

    RăspundețiȘtergere
  2. pai anestezie total ar fi sa-ti taie aripile.adica cred.uite' ca la mine n-a avut efect:))

    RăspundețiȘtergere
  3. pai 5zambete , trebuia sa scriu roz roz roz roz roz , ca sa fie de 5 ori .
    pai totul e roz acum , toate cele 5 zambete ale tale :)

    RăspundețiȘtergere
  4. plus ca antract sunt din Valcea:D

    RăspundețiȘtergere
  5. de ce nu ii confrunti privirea cand se mai intersecteaza cu a ta? nu o lua ca pe un moment emotionant, ia-o ca pe o provocare pentru inima ta! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. mi-e frica. sa nu fie rece, sa nu ma respinga..

    RăspundețiȘtergere
  7. Doamne, femeie! stiu prea bine ca nu'i bine sa iubesti atata! ai dreptate, morfina e buuuuuuuuuuuuuuuna, dar trebuie sa o lasi.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu