Neintelegeri.

cu fiecare zi, devin, parca, alta. ma schimb si e ciudat ca imi si dau seama de asta, eu, cea care pana acum nu ma vedeam ca o tipa de aproape 18 ani. nu realizam ca sunt atat de diferita, deoarece stau in fiecare zi cu mine, lucru de care incep sa ma satur. 
cum am reusit la concluzia asta? pai, par a nu-i mai intelege pe ceilalti. sau poate eu sunt cea neinteleasa. eu nu concep cum pot fi atat de calmi uneori, ei nu-mi inteleg temerile. eu nu am dispozitia necesara sa ii ascult uneori, ei se poarta, cateodata, de parca nu le-ar pasa de mine. eu ma entuziasmez, visez cu ochii deschisi, ei imi taie avantul. cand eu vad partea proasta a lucrurilor, ei o vad pe cea buna. cand eu plang, ei au motive sa fie bucurosi. si asta, pentru ca suntem altfel, suntem unici si aceasta diferenta se mareste pe zi ce trece.
nu mai sunt copilul, de acum cativa ani, care putea fi pacalit, care credea aproape orice, care nu avea curajul, puterea, tupeul de a comenta, de a se apara. am crescut si vreau sa inteleaga toti asta. m-am saturat sa fiu tratata ca un copil, care, cica, "nu intelege".
eu inteleg; voi cand o sa ma intelegeti?!


P.S.: azi : Sugababes - Ugly. pentru ca imi place.

have a silent night!

Comentarii

  1. si eu cam tot aceeleasi probleme am...cateodata ma afund in banalitate si nu mai vad diferentele..dar e greu.. pt ca atunci cand raman singura..o iau de la capat.. si uneori disper

    RăspundețiȘtergere
  2. depresivi, mofturosi si nesiguri suntem cu totii din cand in cand... si chiar sunt dovezi de maturitate... trec repede...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu