joi, 12 noiembrie 2009

Articol.

refuz sa cred ca, in zilele noastre, nu mai exista prietenie adevarata. oricat am nega, undeva intr-un coltisor din inima, avem pe cineva mult mai apropiat, mult mai compatibil sufletului nostru.
prietenii nu apar peste noapte. e nevoie sa ii alegi cu atentie si sa le cercetezi bine caracteristicile. o relatie adevarata de prietenie se contureaza in timp, nu de la o plimbare sau dupa o petrecere. sa castigi prietenia cuiva inseamna, din punctul meu de vedere, sa treceti prin experiente care sa va apropie, ajutandu-va sa va cunoasteti reciproc, sa va descoperiti.

pentru a lega o prietenie, cineva trebuie sa faca primul pas. exista riscul ca cealalta persoana sa refuze sau sa nu se potriveasca personalitatii tale si sa nu iti impartaseasca preferintele. intr-o prietenie trebuie sa fii sincer si se spune ca a fi sincer inseamna a te deschide complet, a nu ascunde nimic. de cele mai multe ori, insa, esti considerat sincer daca spui ceea ce vrea celalalt sau ceea ce se asteapta el sa spui. paradoxal, sinceritatea se poate verifica prin celalalt, nu prin tine.
in prietenie, trebuie sa fii iubit pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce vede prietenul tau in tine. uneori, esti iubit doar pentru ceea ce poti da, ceea ce poti verifica, justifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. ceea ce poate intrista intr-o prietenie este sacrificarea libertatii celuilalt, libertatea fiind vointa lui de a se schimba, de a modifica ceva in ceea ce il priveste. se spune ca esti iubit pentru ca oamenii s-au obisnuit cu tine: sa te vada pe strada, sa te intalneasca in anumite locuri sau sa te aiba alaturi in diferite circumstante. daca, intr-o zi, vei dori sa te schimbi, sa nu mai fii la fel, nu vei mai fi considerat un prieten bun, nu vei mai fi tolerat.

o prietenie nu ar trebui sa fie verificata prin libertatea pe care i-o acorzi prietenului de langa tine. a-l ajuta in momentele grele, a-l incuraja cu sfaturi si cu mangaieri, ar insemna mult mai mult daca, pe langa asta, prietenul ar avea parte de libertate, daca nu ar fi judecat. cu alte cuvinte, cea mai frumoasa prietenie se leaga atunci cand cei implicati se pretuiesc reciproc pentru ceea ce sunt.
care este marele defect al nostru, al oamenilor? ca nu ne multumim cu putin, vrem mult mai mult decat ni se ofera. niciodata nu suntem multumiti si, pe langa faptul ca nici macar nu dam cat ar trebui, luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

personal, cred ca ar trebui sa fim mai relaxati. intuitia ne ajuta, intotdeauna, sa citim un om, un prieten. si, oricum, trebuie sa privim orice piedica, orice sut in fund, ca pe un pas inainte, o noua lectie, in urma careia am mai invatat ceva.
bucurii, dezamagiri, lacrimi, hohote de ras, frica, implinire. toate aceste senzatii, atunci cand sunt impartasite, leaga sufletele in prietenii frumoase, durabile. eu sunt mandra ca am gasit cateva suflete care, atat prin ceea ce-mi ofera, cat si prin ceea ce iau de la mine, ma ajuta sa vad adevarata valoare a prieteniei.
impreuna stralucim, pentru ca, zi de zi, ne slefuim diamantele din suflete.


P.S.: azi : Deepside Deejays - Feeling inside. pentru ca maine ne distram. pentru ca le iubesc.

have a beautiful night!

3 comentarii:

Terra spunea...

Aveam o prietena din clasa a 2-a. Nu eram genul acela "siameze", ci ne ofeream spatii de respiro. Eram in clasa a 10-a cand, stand de vorba cu un doctor, m-a intrebat cate prietene am sau cati prieteni. I-am raspuns "una singura si imi ajunge". Mi-a spus ca-i corect, intr-un fel sau altul. Ca omul are, de-a lugul unei vieti, un singur prieten, asta daca e un om norocos. In momentul respectiv ma simteam omul norocos de care-mi vorbea. Nu conta ca prietenia mea consta in "Terra, iti trebuie colierul respectiv vineri seara?", "Imi dai si mie rochia ta sambata?" (rochie pe care tocmai o cumparasem si nici nu avusesem ocazia sa o port)... si lista ramane deschisa. Compromisurile le vedeam ca parte a prieteniei, ca siliconul ce ne unea la nevoi. Dar cu nevoile mele cum ramanea. Compromisuri pentru mine cand aveau sa se faca. Nu ofeream ca sa ofer. ofeream de dragul prietenei. Doi ani mai tarziu, dupa bacalaureat, nu am mai auzit nimic de ea. O prietenie de 10 ani s-a dus pe apa sambetei. M-a lasat pentru tipe cu posibilitati materiale mai proeminente. M-a lasat pentru persoane care aveau sa-i ofere mai mult decat puteam eu sa-i ofer. De atunci nu mai am incredere in oricine. ofer si acum celor din jur cand au nevoie, dar ofer gandindu-ma ca dau unor handicapati de la care nu pot avea asteptari, nici macar sa cer un umar cand pe-ai mei ii inec in necazuri. Nu mai cred de mult timp in prietenie.

lungimedeunda spunea...

Cine a zis că nu mai există prietenie adevărată?

MÏs§→Ťàsh∂▀‹з ™ spunea...

Oamenii nu mai sunt cum erau. Acum sunt prietenii pe interes si falsitate.
Nu te.am mai auzit de mult,zambilico >:D<

Trimiteți un comentariu

 
design by Grumpy Cow Graphics | Distributed by Deluxe Templates