duminică, 28 februarie 2010

Leapsa 11.

am primit, acum ceva timp, o leapsa - chestionar de la Baiatul Ciudat ce trebuie onorata. asadar:

  1. ce-ti propui pentru 2010? > sa trec de Bac cu bine, sa ma distrez si sa-mi implinesc vechi dorinte.
  2. unde iti doresti sa ajungi in 2010? > in Portugalia, Austria si, bineinteles, la Cluj.
  3. care e cel mai mare esec din 2009? > pff, cine citeste, stie.
  4. cand, in copilarie, lumea te intreba "ce-ti doresti sa te faci, cand vei fi mare", ce raspundeai? > pai, ca orice fetita: doctorita, profesoara + turista si mireasa.
  5. daca ai afla ca mai ai de trait un singur an, ce ai face? > mi-as indeplini dorintele principale, as face multe calatorii si m-as distra fara regrete.
  6. daca ai castiga la Loto 10 milioane de euro, ce ai face? > da-mi banii si-o sa vezi :))
  7. ce ai vrea sa scrie pe piatra ta funerara? > hmm, poate: "aici se odihneste cea care a imprastiat cele mai multe zambete". dar, pana la 100 de ani, mai am timp sa ma gandesc.
  8. vrei sa incerci, in 2010, sa sari cu parasuta? > am alte nazdravanii in minte, pentru 2010.
  9. ce apreciezi cel mai mult la prietenii tai? > simtul umorului, hotararea, increderea.
  10. care este deviza ta? > "5 smiles a day keep anger away!"
poate s-o preia cine vrea [pe final de februarie nu sunt tocmai incarcata de energie].


P.S.: astazi : Beyonce - Me, myself and I. pentru ca a fost o zi incarcata de muzica ei, de melodiile copilariei mele.

have a beautiful week-end!

vineri, 26 februarie 2010

No more.

saptamana trecuta a fost marcata de prezenta lui, in viata mea. au fost multe situatii care ma trimiteau la EL. au fost multe momente, in care, involuntar, drumurile noastre se intersectau. e si normal; invatam in acelasi liceu, avand salile de clasa pe acelasi coridor. am incercat, de fiecare data, sa-mi pastrez privirea departe de perimetrul in care se afla EL si pot spune ca am reusit. chiar daca, uneori, ochii mei i-ar fi cercetat fiecare centimetru, mi-ar fi amintit de fiecare trasatura care mi-a fost draga.
acum m-am detasat de tot. aproape de tot. mi-am provocat sufletul la o discutie serioasa si i-am explicat ce vreau. EL nu se mai afla nici pe acea lista, nici pe o alta. si se pare ca sufletul meu a inteles, oarecum. inca mai am mici momente in care raman privindu-l pana dispare din cadru; iau asta, insa, drept ultimele zvacniri ale lui in sufletul meu, inainte de "moarte".
azi, dupa intalnirea cu EL, mi-am inghitit gandurile si am facut loc pentru altele noi. mai frumoase, mai puternice. o veste buna, un plan maret si multe zambete. rar si fin, inima-mi spune pentru cine sau cand sa ma entuziasmez. acum sunt alte amanunte care imi dau fiori, alte chipuri care ma bucura.
daca, inainte, nu voiam sa ajung in momentul bacalaureatului, nevrand sa termin liceul, acum ma grabesc spre viitor. si timpul pare sa incetineasca, parca pentru a-mi face in ciuda. el nu stie, insa, ca m-am hotarat sa ma bucur de tot ce a mai ramas pana atunci. pentru ca stiu ca-mi va fi dor de tot: si de oameni, si de momente, si de drumuri, si de fapte. si nu regret nimic!


P.S.: azi : Usher - His mistakes. pentru ca unul dintre noi sigur a gresit. pentru ca ador melodia.

good night!

miercuri, 24 februarie 2010

Concurs.

..bazat pe un caz real:

"13 octombrie: R. avea multi prieteni; cu 3 dintre ei, însa, era de nedespartit. Îsi spuneau "cei 4 fantastici", cu toate ca ei erau 2 fete si 2 baieti. Niciodata nu a fost, între ei, vorba de iubire; îi lega o preafrumoasa si sincera prietenie. Gaseau unul în celalalt sprijin oricând, râdeau si se distrau nebuneste, fara a apela la alcool sau droguri. Într-o dimineata, hotarâti sa vada rasaritul, cum obisnuiau de 3 ani în acea zi de vara târzie, s-au urcat toti 4 în masina lui R. si au plecat spre plaja. Drumul le-a fost, de data asta, fatal: un alt sofer, iresponsabil, s-a urcat la volan baut si nu a putut evita contactul cu acestia, din cauza vitezei mult prea mari. Oricât a incercat R. sa evite accidentul, masina i-a fost zdrobita, iar prietenii lui si-au pierdut viata, el fiind singurul supravietuitor. Asta avea sa îl schimbe mult, sentimentul de vina nelinistindu-l continuu. Zilele care au urmat i s-au parut interminabile. Toti cei care îi cunoscusera pe tineri, dar si rudele lui, îi erau alaturi; cu toate astea, el se simtea mai singur ca niciodata. Sufletul îi fusese sfarâmat si el nu mai ramasese decât cu o bucatica mica - mult prea mica pentru a mai avea loc de înca cineva.
În urma uriasei pierderi, R. refuza sa-si faca alti prieteni la fel de apropiati, din 2 motive: în primul rând, nu voia sa le ia nimeni locul prietenilor lui adevarati, si în al doilea rând, nu ar mai fi rezistat unei asemenea pierderi, în cazul destramarii relatiei.

18 octombrie: Parul lui cret atragea, de fiecare data, toate privirile. Nu putea trece neobservat, fiind ajutat si de ochii sai mari si verzi, si de franchetea sa. Toti erau obisnuiti cu "cretul din ultima banca", chiar daca putini îi vorbeau. În clasa nu avea prieteni, nici amici. El îi numea "cunostiinte": se salutau, stateau împreuna 6-8 ore pe zi, dar când ieseau pe portile facultatii, îsi vedeau fiecare de ale lui, necunoscându-se, parca. Privea pierdut "bisericutele" deja formate si parea sa nu îsi gaseasca locul în nici una dintre ele. R. ascundea o durere mare, un gol pe care nimeni nu putea sa îl umple. 
Momentan."


P.S.: azi : Bitza - Aripi frante. pentru ca imi place melodia.

have a lovely evening!

duminică, 21 februarie 2010

Fotbal.

seara asta a fost exact ca pe vremuri: am urmarit un meci de fotbal, cu ai mei, comentand cu tata. a fost unul dintre putinele meciuri pe care le-am trait atat de intens, in ultimul timp. asta nu numai pentru ca juca echipa mea preferata, dar si datorita tensiunii din tribune. si pot spune ca sunt socata.

ce se intampla cu suporterii? cum s-a ajuns la un asemenea comportament pe stadioanele din Romania? cine a rapit fanii adevarati, inlocuindu-i cu huligani dornici de scandal si, poate, de putina bataie?

cred ca ar trebui sa se mai gandeasca putin de ce se duc pe stadion; sa-si sustina echipa preferata sau sa scandeze mesaje impotriva conducatorilor? nu-si dau, oare, seama ca fac rau echipei? intrerupand meciul, ii scot din starea de concentrare pe jucatori, determinand un joc nefavorabil. de asemenea, daca arbitru decide sa opreasca meciul, echipa lor risca sa piarda cu scorul de 3 - 0 la masa verde. 
inconstienta? teribilism? spuneti-i cum vreti; ideal ar fi sa se poata lua masuri pentru ca stadioanele sa redevina locuri sigure, pe care parintii sa-si poata lua copii, pentru a vedea un meci frumos. ca in urma cu cativa ani. pentru ca eu am fost pe stadion si nu doar o data. au fost magice si-mi amintesc cu emotie de fiecare meci: primul din viata mea, prima nocturna, primul meci in Ghencea. atmosfera era atunci incredibila si galeria chiar isi indeplinea rolul de "al 12-lea jucator". what about now?!


P.S.: azi : Shaggy - Feel the rush. pentru ca e vesela. pentru ca a fost imnul unei competitii de fotbal.

respect!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Asteptare.

cum se face că, deşi sufletul nu se mai grăbeşte să-mi dea de ştire când e EL prin preajma, dacă ochii îl zăresc, cu greu îşi mai schimbă direcţia?
cum se face că, în zilele în care ies eu din casă, vremea e atât de urată, încât aş prefera să lenevesc printre perne moi, la căldurică, iar când ajung eu acasă, soarele incepe să-şi trimită razele menite să ne încălzească uşor?
pentru că iarna asta, pentru prima dată, mi-am lăsat corpul să fie încălzit de vin fiert, iată o poezie inspirată de aburul aromat:

Ameţeală..

Afară-i frig.
Doar aburul de la cana de vin fiert
încălzeşte atmosfera.
Mirosul dulce a ameţit fulgii de nea,
care dansează fin, lăsând urme de scorţişoară.

Urechile ne-au îngheţat,
căci, poate din mândrie,
nu ne acoperim capetele cu un fes.
Buzele tremură ritmat, cerând parcă un sărut,
cu aromă de scorţişoară.

Îţi simt mâinile reci prin mănuşi.
Zâmbesc, chemându-te mai aproape
cu clipirile genelor îngheţate.
Mă ţii în braţe şi e atât de linişte
încât aud cum ne bubuie inimile bete.

aştept primăvara cu soare mult şi energie pe măsură. aştept să-mi reîncarc bateriile din răsărituri superbe, văzute în drum spre liceu. până atunci, mă bucur de razele fine, de zâmbetele de care îmi era atât de dor şi de îmbrăţişări calde, ivite în urma discuţiilor zăpăcite.


P.S.: astăzi : Mossano - Indianotech. pentru că îmi dă energie.

have a funny week-end!

marți, 16 februarie 2010

Real.

a fost o săptămână obositoare, focalizată pe examenul de azi. aş fi vrut să fie soare şi să intru la 5, cum eram programată. poate mi-ar fi purtat mai mult noroc. oricum, totul a fost bine şi rezultatul pe măsură.
a fost o săptămână a timpului trecut. nu realizez că am ajuns, deja, la marele pas spre viitor. cât de repede am trecut prin anii de liceu! cât de departe par, acum, anii copilăriei! m-am plimbat cu gândul prin momente frumoase, prin iubiri vechi, prin situaţii care mă bucurau acum ceva timp. era frumos si mult mai uşor atunci. mă entuziasmam rapid şi nu puneam atât accent pe raţiune.

"Inima mea, din când în când, se îmbolnăveşte. E boala amintirilor. Se vindecă printr-o terapie lungă şi dificilă ...se tratează trăind."

mi-am analizat, din nou, sufletul, căci a suferit schimbări radicale în ultima vreme. acum, mă întreb: plumbul expiră? dacă da, în cât timp? şi, când expiră, cum se manifestă? pentru că sufletul meu pare a fi, uneori, de plumb. cade undeva şi se încăpăţânează să rămână în acel loc, până când îşi pierde din putere şi pot să-l ridic de acolo, să-l iau înapoi, unde îi e locul. îl ridic uşor, în palme-mi mici, şi-l pun pe-un pat de vise noi. îi şterg rănile cu atenţie şi îl ajut să se refacă, să ajungă la forma iniţială. de fiecare dată, însă, face acelaşi lucru; îşi repetă greşeala. nu cred că îl voi schimba vreodată, pentru că-mi seamănă la capitolul "orgoliu", dar voi încerca să-l păstrez mereu cât mai curat.

acum, la început de săptămână, mă simt puternică. de data asta am un ţel real şi m-am ambiţionat să îl ating. nimic nu-mi mai poate sta în cale; nimic nu mă va opri din a-mi vedea visul cu ochii.


P.S.: azi : David DeeJay ft. Dony - Temptation. pentru că o ador. pentru că am ascultat de sute de ori zilele astea.

have an amazing week!

luni, 8 februarie 2010

Hotarare.

timida, dar cu planuri mari. visand, dar cu picioarele pe pamant, pe un drum pe care acum sunt convinsa ca trebuie sa il urmez. asa voi trece eu prin ultimele 4 luni de liceu.
pentru ca am visat, am sperat si am cautat. acum simt ca mi-am gasit locul. acum stiu ca, oricat de greu ar fi, asta trebuie sa fac. am multe de invatat, dar o voi face cu cel mai mare drag si cu mult interes. ma voi zbate si voi reusi sa trec peste toate piedicile. nimic nu e prea greu cand iti doresti cu adevarat, mai ales pentru o luptatoare. pentru ca, de azi inainte, asta voi fi: o luptatoare! am inteles ca trebuie sa imi pese de mine si de sufletul meu, inainte de a-mi pasa de ceilalti. am si cazut de cateva ori, dar timpul cicatrizeaza ranile. ce credeati ca fara EL, 5 zambete o sa dispara?
NU! pentru ca, acum, visul meu e din ce in ce mai aproape. recunosc ca a fost greu la inceput; ma simteam singura in mijlocul unui teren minat. rabdarea si constientizarea lucrurilor m-au adus pe calea mea. si e cel mai placut sentiment din lume: acela de a-ti gasi drumul.
multumesc aliatilor / sfatuitorilor mei, in special ea. puteti oricand sa contati pe mine.
5 zambete is back in business. pentru ca atunci cand ai un vis e cazul sa lupti, sa faci tot ce iti sta in putinta sa ajungi acolo!


P.S.: azi : Tom Boxer - Morena. pentru ca o ador.

have a lucky week!

sâmbătă, 6 februarie 2010

BBFF !!

februarie a inceput cu o discutie cu cel mai bun prieten al meu. ma bucura de fiecare data si sunt mandra de el. ne-am cunoscut acum vreo 3-4 ani, in urma unei dispute "ca-ntre suporteri". am ramas prieteni si, desi nu ne-am vazut niciodata, il simt atat de aproape, atat de prieten. am vorbit mult. de fiecare data cand unul dintre noi avea vreo problema, ii gaseam rezolvare sau, cel putin, ne sprijineam reciproc, usurand, parca un pic, povara. vorbim oricand avem timp si despre orice: scoala/facultate, moda, prieteni, muzica, relatii.
mi-a dat sfaturi pe care nu as putea sa le primesc de la o fata. m-a ajutat de fiecare data cand am avut nevoie si stie ca are un sprijin in mine mereu. mai ales acum, cand vechiul meu prieten "s-a intors", dupa o perioada in care schimbarea parea sa-mi fure amicul.

acum cateva zile mi-a injectat doza de putere dupa care tanjeam de ceva timp. stie - mereu a stiut - ce cuvinte sa foloseasca sa ma puna pe picioare. cateva exemple zdravene, cateva glume care sa ma scoata din vartejul gandurilor si o imbratisare virtuala care risipeste cei 225 de km dintre noi.
mie mi-a ramas acum sa ma gandesc bine la discutia noastra si sa iau o decizie buna. sper sa nu-l dezamagesc si sa fie la fel de mandru de mine cum sunt eu de el. iar eu il voi pastra mereu in suflet drept cel mai bun prieten :)


P.S.: azi : I Nine - Seven days of lonely. pentru ca o stiu de la el. pentru ca imi place.

have a nice week-end!

luni, 1 februarie 2010

Cand?

cand am ajuns deja la sfarsitul primei luni din 2010? a fost un ianuarie atat de frumos, incat il voi pastra in inima multa vreme de acum inainte. a fost si greu si trebuie sa o spun acum, lasand toate dificultatile in urma. pentru ca in februarie vreau sa uit definitiv si sa-mi eliberez sufletul din stransoarea imaginii lui. si cel putin in prima saptamana voi reusi. mini-vacanta asta se anunta incarcata si, oarecum, obositoare, dar sunt sigura ca, daca imi voi duce planurile la bun sfarsit, voi avea cateva luni mai usoare, mai linistite, pana la Bac.
din ianuarie, regret doar faptul ca nu am puterea de a recupera totul. in ceea ce priveste scoala, am reusit sa ajung la zi, sa iau note si sa-mi definitivez mediile; insa, in ceea ce priveste relatia mea cu unele dintre cele mai importante persoane din viata mea, lucrurile nu stau la fel de bine. chiar daca, pe tot parcursul vacantei, am fost cu sufletul langa ele; chiar daca, in fiecare dintre cele 10 zile, mi le-am imaginat alaturi. poate ca eu nu le-am lipsit atat de mult sau, din contra, poate ca au simtit nevoia sa umple mult mai repede golul lasat de mine. nu-mi caut scuze; nu ma simt vinovata. sunt dispusa sa fac eu primul pas spre a avea o legatura la fel de stransa ca inainte. cu toate astea, orgoliul meu, care are prostul obicei de a-si face aparitia atunci cand nu e cazul, nu ma lasa sa fac nimic si ma tine captiva tacerii. si asta doare, nu doar la nivelul sufletului, ci si la propriu, caci buzele-mi muscate vor incepe, in curand, sa sangereze.

cu toate hopurile pe care am reusit, intr-un fel sau altul, sa le sar, cu toate momentele grele in care dorul imi amortea sufletul, luna asta a trecut ca un fulger. zilele s-au scurs iremediabil, la fel cum apa lasa in urma mii de pietre pana ajunge la destinatie.
am primit sprijin de la persoane pe care nici nu le cunosteam, un ajutor format din cuvinte simple, dar cu mare insemnatate pentru sufletul meu. in plus, persoane cu care inainte nu aveam o relatie apropiata, imi sunt acum sursa de zambete si buna dispozitie. cel mai mult ma bucura faptul ca ei fac lucrul asta inconstient, involuntar poate, prin gesturi simple, obisnuite, banale. tin, totusi, sa le multumesc celor care-mi sunt alaturi chiar si cu gandul.

s-aveti un inceput de luna cat mai frumos!


P.S.: azi : Horia Brenciu - Lucruri simple. pentru ca omul asta ma-nveseleste. pentru ca ador muzica lui.

good night!
 
design by Grumpy Cow Graphics | Distributed by Deluxe Templates