miercuri, 3 noiembrie 2010

Ganduri.

uneori, dimineata, parcurg singura drumul spre facultate. imi iau teancul de ganduri in buzunar, imi potrivesc castile in urechi si pasesc increzatoare spre o noua zi. saptamana asta, nu stiu de ce, am avut o stare de bine. sunt bucuroasa ca sunt aici, ca m-am schimbat in bine, ca am invatat lucruri noi.
intr-o dimineata, stand la semafor si privind orasul ce mi se intinde in privire, m-a fulgerat un gand: cu cata inconstienta am ales sa plec la peste 600 de km de casa, intr-un oras necunoscut, printre oameni noi. pentru ca eu am luat decizia asta, desi una destul de importanta, foarte repede, fara sa am timp sa ma gandesc la cum va fi aici, cum ma voi obisnui, cum voi rezista atata timp departe de ai mei. nu m-am gandit nici ca va trebui sa imi spal rufele la mana, nici ca ma voi priva partial de intimitate. nu am luat in calcul faptul ca dorul de cei dragi, ramasi acasa, o sa fie precum un pumnal infipt in inima-mi.
daca as fi cantarit fiecare situatie si as fi vazut ca aici e mai greu decat acasa, probabil m-as mai fi gandit la alegerea asta decisiva. dar am fost egoista si am ales pentru mine, pentru viitorul meu, fara menajamente. nu am realizat ca nu-mi voi mai petrece toamna asta acasa, decat in ziua in care am pornit spre Cluj, cu mult mai multe bagaje decat in cazul unei vacante obisnuite. cand m-am vazut plecand, cu un rucsac in spate, in directie opusa fata de parintii mei, mi-am dat seama ca sunt pe cont propriu, ca raman eu cu mine si ca trebuie sa ma descurc. am inceput, apoi, sa descopar orasul ce are sa ma gazduiasca in urmatorii minim 3 ani, si sa cunosc oameni noi, veniti din toate colturile tarii.
acum, deja, m-am obisnuit cu aproape tot ce inseamna Cluj, cu tot ce contine etapa asta noua a vietii mele. chiar daca dorul creste in intensitate pe zi ce trece, rezist aici in continuare si am de gand sa fac bine ceea ce am inceput. pentru ca, desi mi-e dor de casa, nu ma plang; daca recunosc ca mi-e dor de toti oamenii dragi, nu inseamna ca am ajuns la un punct in care imi doresc sa renunt.

mi-e dor si o spun, pentru ca vreau ca familia si prietenii mei sa stie ca sunt mereu in inima mea si ca imi lipsesc!


P.S.: azi : Chris Daughtry - Home. pentru ca acasa e cel mai bine.

have an amazing November!

 
design by Grumpy Cow Graphics | Distributed by Deluxe Templates