Postări

Se afișează postări din 2011

Changes.

saptamana trecuta blogul meu a implinit 2 anisori. n-am sarbatorit prin scris, spre rusinea mea. am sarbatorit, insa, cu Vama si cu un super concert care mi-a facut dor de mare. si care m-a facut sa ma gandesc la multe. in weekend, de exemplu, am ajuns la o concluzie simpla, pe care nu o voi dezvalui. inca. mi-am calculat implinirile, regretele, realizarile. mi-am dat seama ca multe s-au schimbat. nu neaparat in bine. dar s-au schimbat oricum. toate experientele, petrecute in aceste aproape 6 luni de cand am plecat pe drumul meu, de acasa, m-au schimbat. toate au insemnat ceva pentru mine. acum, stau toate, drept dovada a curajului, ca niste cicatrici pe sufletul meu. nu inseamna ca m-a durut de fiecare data. au fost si experiente placute, si prietenii frumoase, si nopti albe printre hohote de ras. dar procesul de maturizare, prin care sufletul meu a trecut, in mare parte, cu brio, a lasat urme. asta, poate, pentru a nu uita usor ca implinirea profesionala sau sufleteasca doare, ca cer

Advertising.

In ultima vreme lucrul manual a capatat un alt sens, diferit de cel pe care il stim cu totii din scoala primara. Tot mai multi oameni talentati acorda mult din timpul lor liber realizarii de accesorii pe care, mai apoi, le comercializeaza pe o nimica toata. Acestia sunt oamenii pe care ii bucura un zambet sincer si stralucirea din ochii celui care le achizitionează micile parti de suflet. Handmade-ul a devenit un lucru din ce in ce mai obisnuit in Romania zilelor noastre. Au aparut nenumarate site-uri unde artisti talentati isi pot expune produsele de care sunt mandri. Cel mai citit blog despre handmade din Romania este ILoveHandmade.ro . Totul a inceput dintr-o joaca, dar a continuat cu multa pasiune si implicare in cazul fiecarui artizan. Fiecare artist isi interpreteaza lucrarile intr-un mod special, fapt ce ii sporeste buna dispozitia de a crea. Iar cei de la ILoveHandmade.ro apreciaza asta si stiu cum sa-i promoveze pe cei mai buni. Fiecare centimetru de ata, fiecare buca

Ianuarie nebun.

ianuarie e plin de surprize. a inceput tumultos, a continuat dezastruos si tinde sa se incheie frumos. 2011 pare sa-mi pregateasca multe obstacole, hopuri, in spatele carora se ascund numai lucruri bune. pentru ca, cel putin pana acum, dupa fiecare obstacol, am primit cate un zambet, un cuvant sau o fapta care sa-mi rasplateasca rabdarea, curajul sau forta. pentru ca pot! sesiunea e aproape gata. un examen ma mai desparte de plecatul acasa. daca a trecut cu bine sau nu, asta o sa vedem dupa ce primesc rezultatele. stiu, insa, ca nu notele sunt importante, ci informatiile cu care ramai dupa ce trece furtuna. prietenii dragi si vestile bune imi lumineaza ziua, oricat de neagra ar parea de dimineata. o colaborare interesanta, un plan de bataie, vise si planuri marete. se anunta a fi o primavara minunata, iar faptul ca Vama mea imi va canta si in februarie, si in martie, nu poate decat sa fie un semn bun. cel de-al doilea semestru se anunta aglomerat. materii mai faine, vreme mai frumoasa,

Pretuim?

saptamana asta a trecut repede. obositor de repede. teme, proiecte, conferinte de presa. somn care vine prea tarziu si din care trebuie sa ma trezesc prea devreme. saptamana asta, sufletul meu a fost date peste cap. momentele vesele au alternat cu seri triste, cu ganduri din care nu vedeam iesirea. am realizat ce conteaza cel mai mult in viata. ne ingrijoram de o restanta, de o nota mica sau de termenele de predare ale proiectelor. ne intristam si plangem de teama ca picam un examen, la o materie pe care toata lumea ar trebui sa o treaca. de fapt, singurele chestii care conteaza cu adevarat sunt cu totul altele. am realizat ca poti sa fii alaturi de un om oricat de departe ai fi de fapt. am realizat ca un cuvant spus atunci cand trebuie valoreaza cat o mie de fapte. e bine sa ai pe cineva alaturi atunci cand nu gasesti iesirea. e bine ca e cineva acolo sa te prinda de mana, sa iti zica "lasa ca trecem noi si peste asta". mi-am dat seama cat conteaza timpul. timpul petrecut cu

El potrivit.

cine e el ? cel care m-ar face fericita cu un zambet, cu un cuvant, cu o strangere de mana. sclipirea din ochii mei ar fi cauzata de el . cel care m-ar imbratisa atat de cald incat sa nu-mi mai doresc sa scap din bratele lui . cel care m-ar face sa uit de toate relele din zi cu un simplu sarut pe frunte. ochii mei nu s-ar mai satura sa il priveasca, buzele mele i-ar da dependenta. cel care m-ar sprijini, mi-ar da forta sa trec peste hopuri si m-ar prinde sa nu cad, atunci cand puterile ma lasa. mainile mele nu ar inceta niciodata sa-l caute, sa-l cuprinda; nu ar mai vrea sa ii dea drumul. cel care m-ar ajuta sa vad partea buna a lucrurilor atunci cand, de una singura, nu as vedea jumatatea plina a paharului. cel care mi-ar aduce in dar o raza de soare atunci cand pe cer eu n-as gasi decat nori. si el , n-ar avea de ce sa se teama; intotdeauna i-as fi alaturi si l-as incuraja, oferindu-i multa dragoste. cel care mi-ar da vise noi si m-ar ajuta sa adorm bine seara de seara. m-ar alinta c

Frig vindecator.

intoarsa la Cluj, viata continua de parca nimic nu s-a schimbat. revenirea aici, atat de repede, mi-a sters din minte saptamanile petrecute acasa. au trecut asa repede incat ma simt de parca nici n-am fost acolo. am, insa, fotografii si amintiri placute care sa-mi aminteasca, sa-mi spuna ca totul a fost real. frigul din Cluj m-a trezit la viata. frigul ma energizeaza, imi da putere. fiecare tremur al vocii, cauzat de frig, imi da avant. nu stiu de ce; nu inteleg. frigul ma motiveaza. iarna aceasta, frigul ma motiveaza sa merg mai departe. fara frica. sa fie, oare, doar frigul? sufletul incepe sa tresalte; sufletul meu reinvie. si, cu siguranta, nu frigul il readuce la viata. frigul vindeca rani. frigul acesta crunt imi ingheata mainile, urechile, picioarele, dar niciodata nu-mi va ingheta sufletul. acesta reinvie si, odata cu el, revin si eu la viata. 5zambete renaste. sufletul meu a intrat intr-o noua etapa. a lasat in 2010 tot ce-l apasa, tot ce i-a provocat tristeti. acum, innoit, a

Retrospectiva.

de mai bine de o saptamana ma gandesc la o retrospectiva a anului de tocmai s-a incheiat. poate datorita faptului ca viata mea s-a schimbat complet la sfarsitul lunii septembrie, am impresia ca au trecut mai mult de cateva luni de cand am dat examenul de bacalaureat ori de la ziua mea. in plus, lunile ianuarie - mai mi se par atat de indepartate, incat realizarile si activitatile intreprinse in acea perioada sunt greu de amintit. in ianuarie, am avut parte de cea mai frumoasa vacanta de pana acum; 10 zile departe de Romania, intr-un cadru de vis, cu oameni foarte dragi alaturi, bucurandu-ne de experiente unice. februarie a fost prima dintre cele cateva luni ale emotiilor. in acea luna a dragostei, am sustinut proba orala la limba romana, din cadrul examenului de bacalaureat, intr-o zi speciala, in care am primit, drept rasplata, o minune de copil in viata mea. in martie am aniversat un an de cand 5zambete a luat nastere, de cand am inceput sa imi astern cuvintele undeva pentru a invata