5 zâmbete

"Botosani, 30 august 1876, Dulcea mea amica, Adormind seara cu gandul la tine si desteptandu-ma dimineata tot cu el, as putea sa iti scriu toata ziua fara ca sa obosesc, daca cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu stiu de ce orice lucru. chiar acelea care n-au a face cu tine, imi aduc aminte de tine. Ce ai tu a-mparti cu teii, cu florile si cu frunzele de tei? Poate unde esti asa dulce ca mirosul florilor acestora. [...] Mihai." asa ii marturisea, Mihai Eminescu, marea lui dragoste fetei pe care o iubea, Veronica Micle. astazi, cand am dat de scrisoarea aceasta, m-a pus pe ganduri. oare cat de mult o iubea? adica putea el sa spuna ca o iubeste cel mai mult pe lume? din punctul meu de vedere, inima are mai multe sectoare, nu doar medical vorbind. inima mea, cel putin, e impartita in : familie; prieteni apropiati; EL; amici. cu toate ca fiecare categorie are subdiviziunile ei, pot sa le definesc si asa. din grupul familiei, cei mai iubiti sunt parintii si bunica, pentru ca mi-a fos...

sunt conservatoare. nu-mi place schimbarea. urasc trecerea timpului. ma ingrozeste gandul ca imbatranim, ca nu vom mai fi peste ceva timp. nu mi-e frica de disparitia mea; mi-e frica de faptul ca unele persoane, publice sau nu, din viata mea sau a noastra, a tuturor, ar putea disparea cu timpul de pe lume. de ce sa nu se bucure si urmasii nostri de existentele geniale ale unor persoane ca Tudor Chirila, Horia Brenciu, Marian Cozma, Anca Parghel sau Laura Stoica? viata e nedreapta. as vrea sa am o telecomanda a timpului, exact ca in filmul "Click", si sa ma pot intoarce in trecut, cand era totul mai bine. timpul mi-a luat unele dintre cele mai dragi persoane, mi-a dat in schimb prieteni sau momente frumoase. dar de ce se incapataneaza sa treaca atat de repede? mi-e frica de batranete. daca as avea suficienta putere, le-as da viata vesnica celor pe care nu vreau sa ii uite lumea. caci moartea e rea. fura viata si aduce uitare, indiferent ce spunem si credem noi initial. pierdem...

"as vrea sa scriu ceva frumos/ dar e un cantec fara rost". in cazul meu, postare ametita. as fi vrut sa-mi fac un plan, sa scriu tot ce acum as putea sa uit. timpul limitat si somnul cam putin m-au impiedicat. si cred ca e mai bine; o sa scriu exact ce imi vine acum in minte, ce m-a marcat, ce m-a fascinat. mai are vreun rost sa ii descriu pe cei 5 magnifici? cred ca nu, pentru ca toti fanii VAMA stiu ca sunt talentati, profesionisti, geniali. Tudor, un adevarat artist, a impresionat intreg publicul prin puterea de a se zbantui si de a canta fara probleme, timp de aproape trei ore. Raul, Dan, Lucian si Eugen l-au sustinut si ajutat pe solistul lor si impreuna, cei 5, au facut cel mai frumos show. "am soseaua mea/ doar c-un singur sens/ ma va duce undeva". au plecat in aceeasi seara, dar nu inainte de a se fotografia cu fanii si de a da autografe. au demonstrat ca nu au fitze de vedete si ca sunt super ok. rezumat : "daca oamenii ar privi spre cer/ intr-o zi de...

n-o sa ma demoralizeze. am furat din forta soarelui. am mai facut un pas. nu am inteles nimic. de ce imi pare acum, ca fiecare pas ma apropie de final, si nu de un inceput concret? oricum, am reusit. am invins. am trecut de hop. mi-am recapatat energia. mi-am gonit musafirul. maine seara o sa ma distrez. o sa cant. o sa profit de fiecare moment petrecut in acel club, cu acele persoane, cu melodiile preferate. o sa-mi dea acel plus de buna dispozitie de care am nevoie. si o sa fie de ajuns pentru urmatoarele cateva saptamani. + recomand filmul "Hotel For Dogs", pe care l-am vazut azi si care a avut un impact ff bun asupra tuturor celor din sala. pe mine, personal, m-a facut sa iubesc mai mult catelusii. P.S.: azi : Vama - Zmeul . pentru ca a fost prima melodie pe care am ascultat-o de dimineata. ne mai citim vineri! bye!

desi in ultimele doua zile era doar raza aceea mica de lumina, de azi incep sa ador iar soarele. incep sa cred in el si vreau sa invat de la el sa am putere, asa cum are el forta sa straluceasca in fiecare zi. de ce? pentru am vazut ca nu reusesc sa ma mint singura. si nimeni nu ma convinge ca nu e bine asa, orice ar spune.  de ce? pentru ca doar EL reuseste sa ma faca sa ma simt mai bine. doar EL imi ia gripa si durerea de cap cu o singura privire. doar pentru EL nu lipsesc de la scoala, oricat de rau m-as simti. cum reuseste? nu stiu! dar imi place. P.S.: azi : Dana - Am nimic fara tine . pentru asa se intampla. asa simt. have a beautiful day!

raceala, pe care o gazduiesc la mine de aproape doua zile si care nu da semne ca vrea sa ma lase in pace, ma moleseste. stau pe o banca intr-o sala de sport si aud doar zgomotele facute de mingiile care lovesc cu furie podeaua. in rest, tot ce pot procesa sunt niste imagini vagi, ce se deruleaza prea repede prin fata mea. musafirul mi-a adus o doza de sensibilitate, care nu imi face deloc bine. asta m-a ajutat sa primesc vestea de mai devreme ca pe un pumn in plina fata, dar sunt bine. realizez ca, sa ma gandesc de doua ori inainte de a face ceva, e putin pentru mine. daca vreau intr-adevar sa iasa ceva bine, trebuie sa ma gandesc de vreo doua .. zeci de ori. lumea asta e rea si nesigura si nedreapta. cum poate o prietenie ce parea ca se leaga frumos, sa se desfaca in doar doua zile? de ce sunt dispusa mereu sa fac lucruri bune pentru ceilalti, cand ei ma rasplatesc cu palme? de ce nu primesc macar un "mersi" amarat sau o vorba buna, de la oricine, prin care sa stiu ca am fac...

un soare, ale carui raze mi-au dat speranta si incredere, m-a incalzit intreaga saptamana. ganduri pozitive, visuri ce pareau realizabile, toate se hraneau din puternica lumina a soarelui meu. dar, cateodata, lumina devine obositoare, ajungi la saturatie; o revenire cu picioarele pe pamant, dintre norii pe care pluteam visatoare, e necesara. asa ca, neputand sa sting soarele, am vrut macar sa il acopar. l-am pacalit si am fugit de el, ascunzandu-ma dupa draperia realitatii. si ma obisnuiam cu intunericul, cand o mica raza calda a reusit sa treaca peste obstacole si m-a gasit. o simt cu toti porii, o asteptam. dar lumina e difuza si-mi pare ca nu va supravietui prea mult. de ce nu ma ajuti sa redescopar intreg soarele? P.S.: azi : Cherish - Unappreciated . just because. good night!

de ce nu ii vorbesti? de ce nu te duci la EL sa ii spui ce simti? de ce stai si il cauti cu privirea pe coridor, iar apoi te intorci in clasa, multumita ca macar l-ai vazut? fara putin tupeu nu faci nimic! nu-ti dai seama?? EL e motivul pentru care zilele de scoala incep mai usor; te trezesti mai repede la gandul ca ajungand la liceu o sa-l revezi. astepti cu nerabdare ultimele ore, caci abia la sfarsitul programului tau incepe EL. si cand urmeaza sa te intalnesti cu EL, simti in stomac mii de fluturasi zburdalnici, iar mainile iti ingheata de emotie, facandu-ti tot trupul sa tremure. dar nu se intampla nimic! pur si simplu il vezi, te imbeti cu parfumul lui, absorbi tot ce poti din putinele secunde in care sunteti unul in preajma celuilalt, iar apoi, intreaga zi, te lovesti de imaginea lui, incercand sa ti-o scoti din cap. si-atunci, de ce nu ii vorbesti? "poate mi-e teama de respingere, poate sunt o lasa; nu am curaj. nici pana acum nu am vorbit cu EL, dar daca mi-ar da de intel...

sunt o adolescenta, de nici 18 ani, in cautarea drumului pe care poate parasi cuibul parintesc. nu obisnuiesc sa vorbesc despre mine, sa ma descriu; imi e mai usor sa spun ce-mi place si ce nu + caracteristici generale de care sunt constienta/pe care imi place sa cred ca le detin.  nu sunt [foarte] mofturoasa si nici pretentioasa, poate un pic egoista si rea [atunci cand e cazul]. ador : iubirea! [sa iubesc, sa fiu iubita, sa simt fluturasi in stomac, sa-mi fie dor de el, dar sa stiu ca o sa-l revad curand, sa cred ca sunt mai puternica si mai frumoasa atunci cand e cu mine.] zilele de vara cu soare puternic, a carui caldura e imprastiata de o briza mult-dorita; ploile cu soare, urmate de curcubeu; plimbarile lungi, calatoriile; apusurile/rasariturile cand cerul se imparte in zeci de culori; Portugalia, portocaliul, stelutele; prietenii si parintii mei; capsunile, ciocolata si merele verzi; cartile cu o tema care sa ma atraga asa incat sa-mi doresc sa aflu finalul povestii, dar nu sa i...

bine v-am gasit! inca ma "imprietenesc" cu blogul. revin cat mai curand cu prima postare "normala" :)