5 zâmbete

- cand ai curajul sa actionezi, sa vorbesti, cand poti sa-l privesti in ochi si sa-ti stapanesti emotiile, atunci capeti un gram in plus de incredere in fortele proprii. cand te-ntampina de dimineata cu un salut mult-asteptat, atunci stii ca vei avea o zi mai buna. cand dup-amiaza, la plecare, iti face tot trupul sa tremure de emotie cu un zambet larg, atunci iti dai seama ca s-a mai facut un pas. - da. si, acum, astept cu nerabdare sa vad daca va fi acolo diseara. cred ca asta ar insemna mult. - si, apoi, stiu ca mai ai un plan pentru pasul urmator. mai ai 8 luni la dispozitie si destui pasi de facut, pana veti ajunge la stadiul la care-ti doresti.  - nu voi mai lasa timpul sa prafuiasca ceea ce am facut pana acum. voi incerca sa fac pasii mult mai repede. amintirile trebuie sa ramana calde in mintea lui, pentru a construi mai repede. - eu nu inteleg cum, chiar si in situatiile care n-au nici o legatura cu EL, gandul tot acolo iti e. ti-l imaginezi in tot felul de ipostaze si te gande...

- te trezesti si te pregatesti sa pleci la liceu. te imbraci si iti aranjezi frumos parul, dupa care pleci grabita spre statia de autobuz. prin minte ti se perinda tot felul de imagini, conversatii si te detasezi de problemele oamenilor din jur, care se exprima mult prea galagios pentru ora aceea matinala. stii ca dintre toate zgomotele diminetii, vocea lui e singura care te linisteste si pe care ai putea sa o recunosti dintr-o mie. dar ajungi pe coridorul drag, in liceul somnoros, si infrunti fiecare centimentru patrat care pastreaza ceva din EL. si esti putin dezamagita cand vezi ca la prima ora nu vine. si astepti pauza urmatoare sa ajunga acolo, dar EL nu apare deloc, intreaga zi. - pai, de-aia ziua trece greu. si norii acopera cerul prea repede. si noaptea mi-e fara vise. - dar de ce sa lasi sa treaca o zi fara EL, mai ales cand ai ceva sa ii spui? ai numarul lui de telefon, ai o voce pe care toata lumea o lauda si nici nu esti in fata lui, deci nu vede cat de rusinata esti, nu po...

ce-i drept, nu am mai postat de mult si pentru ca mi-a fost atrasa atentia, m-am pus pe scris. pentru 3 zile, o gripa afurisita m-a tinut la pat, fara chef, fara vlaga. inca tusesc zgomotos si-mi trag nasul, dar sunt aproape vindecata. azi am fost la scoala si mi-a facut bine, ca de fiecare data, sa il revad, sa le revad. caldura fetelor din privire, din zambetele largi, m-a bucurat azi cel mai mult. apoi, spre seara, un telefon mi-a redat visele cu EL. cand credeam ca totul s-a dizolvat usor, revenind la starea initiala, acum am o noua sansa, o noua oportunitate. si voi profita de ea, fara sa imi pese ce s-ar putea intampla rau. pentru ca asta am invatat azi. sa simt momentul, sa profit de el, pentru ca nu poti intoarce timpul si, poate, o noua sansa nu se va mai ivi prea curand. daca EL va accepta propunerea pe care i-o voi face maine, va insemna atat de mult, va fi legatura de care am nevoie. week-end-ul asta am invatat multe, de la cateva persoane de la care nu ma asteptam. am capa...

am vazut povestea la Andreea  si, de data asta, m-a impresionat. e primul caz pe care-l pun pe blog si sper sa ajute in vreun fel.  Cosmina  are nevoie de ajutor! copila, in varsta de doar 15 ani, a fost diagnosticata cu leucemie acuta mieloblastica in urma cu cateva luni. de atunci, ea locuieste, daca se poate spune asa, la sectia de oncopediatrie, a spitalului "Marie Curie", din capitala. singura ei sansa reala este transplantul, mult prea costisitor pentru familia Paun. aici intervenim noi: promovam, donam, ajutam. asa dovedim ca suntem Oameni!  pentru donatii, este deschis un cont la Raiffeisen filiala Mizil, pe numele Steluta Neagu, mama Cosminei.  pentru ron:  RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891 . pentru euro: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885 . pentru dolari: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416 . de asemenea, cei care pot face mai mult decat o simpla donatie, o pot contacta telefonic pe mama fetei, la numarul:  0723 914 273 . "se spune ca sunt 3 tipuri de oameni:  - cei ce fac...

orasul prinde viata, incet-incet, in fiecare dimineata. soarele nu se mai grabeste sa apara si sa ne incante. si parca frigul e mai greu de suportat pe intuneric. la gandul ca destinatia e liceul unde o sa il revad pe EL si o sa stau cu fetele mele, ma binedispun si ma grabesc sa ajung acolo. dar cum e, in zilele in care EL nu apare? cum e, in zilele in care relatia cu ele scartaie, datorita unei glume proaste sau a unei neatentii? nu suntem la fel; sunt diferita, dar sunt om. am lucruri care-mi plac si lucruri pe care le detest. am zile mai bune si zile mai rele. daca imi faci ceva ce nu suport, intr-o zi proasta, e clar ca o sa rabufnesc. uneori oamenii se satura sa fie jucati pe degete. sau poate abia atunci realizeaza cat de neimportanti sunt ei pentru ceilalti, in timp ce implicarea lor e imensa. si cand iei un sut in fund, intr-o situatie de-asta, lovitura e cutremuratoare. si nu mi-e bine cand stiu ca una dintre ele e suparata pe mine. mai ales cand e vorba de cea din postarea ...

a venit randul sa facem o leapsa si, pentru ca am vazut-o circuland pe bloguri, de cateva zile, am furat o leapsa. trebuie sa spun ce nu as putea face niciodata si nu am nevoie de prea mult timp de gandire. stiu raspunsurile, unele dintre ele fiindu-mi motivatii, in fiecare zi. pai : niciodata nu as putea sa :  traiesc fara muzica. fara cei dragi. fara sa zambesc. rezist cu inima goala, fara un strop de iubire in ea. las o iarna sa treaca fara sa mananc portocale, fara sa simt miros de brad sau fara sa-l astept pe Mosu'. fac un lucru foarte rau unei persoane sau unui animalut. incetez sa iubesc lucrurile simple. mint in legatura cu unele chestii delicate, care i-ar pune in pericol pe ceilalti. uit ce-a fost. imi exprim sentimentele la adevarata lor valoare. fiu ignoranta sau tupeista. imi ascund parerea sau starea de spirit, datorita limbajului non-verbal. ...si ar mai fi multe de spus, dar raman la astea. vreau sa stiu ce n-ar putea niciodata: Prometeu , Liz  si Rox . P.S.: azi : ...

azi sunt trista. frigul a inghetat tot din mine. am vrut sa se raceasca vremea, intr-adevar, dar ma asteptam sa fie temperaturi normale pentru octombrie, nu pentru ianuarie. sufletu-mi are nuante de gri si nu imi place asa. am mintea tulbure si, desi stiu ce vreau, nu gasesc mijloacele potrivite pentru a-mi atinge scopul. sunt si obosita un pic si abia astept week-end-ul asta, sa fiu 2 zile fara EL, sa-mi fac ordine in ganduri. am facut un pas spre a-i vorbi. am ajuns acum la etapa cu salutul atat de binefacator din fiecare dimineata. care e urmatorul pas? cand se ajunge la el? de cateva zile sunt tot mai nerabdatoare. toata lumea-mi vorbeste de EL; peste tot sunt lucruri care ma duc cu gandul la EL. uneori, sunt jenata de faptul ca, desi particip la o discutie, gandul meu se fataie de la un subiect la altul, facand corelatii. si EL e prezent peste tot. si nu-mi place ca stau degeaba. nu pot sa fac ceva concret; nu am curaj.  vreau un sfat, o parere. sau putin ajutor, sprijin moral. ch...

frigul pune stapanire pe orasul incarcat de frunze uscate. in unele locuri, covorul fosneste sub picioarele trecatorilor si ma face sa zambesc. imi place sa le aud si, uneori, sunt ca un copil mic, topaind de pe o frunza pe alta. ii invidiez pe cei care au zapada de acum; noi nici macar in decembrie nu prea avem. dar ma bucur ca e frigut. mi-era dor de senzatia de urechi inghetate si nas rosu. si-mi place ca soarele inca straluceste, si rasaritul e inca frumos, cerul avand mii de nuante parfumate. fiecare dimineata, oricat de matinala, imi aduce zambete si bucurie in suflet. EL are un efect magic asupra mea si gandul ca ajung sa-l vad, ma inveseleste. mireasma lui ramane impregnata pe hol, dar poate doar eu o simt mai mult. chipul lui si salutul din fiecare dimineata imi transforma orice ploaie in soare, orice zi mohorata de toamna in zi de vara. pentru ca, asa cum am mai spus-o, toamna, EL e vara mea. si-mi urmareste gandul, pentru ca ajung mereu la idei despre EL, indiferent despre c...

chiar daca nu am mai postat, am fost cu ochii pe blog si am vazut cine a fost al cincilea in lista de bloguri, cand am adunat cele 5555 de vizite. am luat deja legatura cu cea care va primi cartea, dar acum fac anuntul oficial : premiul merge la .....  Liz  !! ma bucur ca a fost sa fie ea, pentru ca a fost usor sa aleg cartea. aveam in minte, cand am scris postarea anterioara, povestea scrisa de Cecilia Ahern - Suflete pereche. nu este o carte care se potriveste tuturor celor care ar fi putut sa o castige, asa ca am preferat sa decid care e premiul dupa aflarea celui ce va fi premiat. aceasta este una dintre cartile mele preferate, pentru ca este scrisa intr-un mod diferit. este captivanta, usor de parcurs si, cred eu, se potriveste de minune acestui anotimp, impreuna cu o cana fierbiente de ceai. subiectul nu este unul obisnuit, siropos, asa cum ati fi tentati sa credeti din titlu. povestea este minunata si prezinta exceptia care confirma, de fiecare data, regula, in situatiile ce par...

acum ceva timp, hainul a premiat un cititor al blogului lui, pentru ca ajunsese la 2000 de vizualizari. i-am furat ideea si o sa premiez pe cineva, cand o sa ajung la 5555 de vizite. premiul o sa ajunga la cel/cea care va fi pe a cincea pozitie in lista de bloguri din stanga. iar premiul va fi o carte, pe care o voi alege in functie de castigator.  mai e putin pana la termenul limita. o sa fiu cu ochii pe voi! acum, vreau sa va povestesc ceva despre EL, pentru ca a inceput sa apara, din nou, in visele mele, cel putin o data pe saptamana. si pare atat de real. si nu stiu cum functioneaza totul, dar uneori cred ca universul comploteaza. ieri a reusit sa-mi taie rasuflarea, pentru prima data. eram atat de atenta sa aud ce spune, sa ii sorb fiecare cuvant, incat parca uitasem sa respir. apoi mi-a aparut in vis si nu pot sa mi-l scot din cap. cineva spunea ca "nu te poti considera fericit, decat atunci cand sufletul si chipul tau zambesc in acelasi timp". in cazul meu, sufletul n...

sa ramai neschimbat si sa-mi traiesti mult, taticule drag! cu toate ca esti tacut dimineata, somnoros sau irascibil, stii ca imi place sa plec cu tine. si stiu ca iti vorbesc mult; imi cer scuze, e felul meu de a ma trezi. cu toate ca ai ajuns la spital la 10 minute dupa nasterea mea, stiu ca ti-ai dorit intotdeauna o fetita si sper sa fii mandru de mine. sa nu crezi ca am uitat de duminicile in care jucam "pase". sau de prima data cand am fost pe stadion [era miercuri si chiulisem de la religie pentru un Farul Constanta - Steaua Bucuresti]. sau de primul meci in nocturna. sau de seara magica in Ghencea. sau de prima si ultima data cand te-am vazut plangand, atunci cand a murit EA. cred ca ti-a fost greu sa imi dai cumplita veste; din fericire nu ai avut nevoie de prea multe cuvinte. si sa stii ca nu am uitat nimic din ce m-ai invatat. si sa stii ca apreciez ca te-ai luptat cu cei din jur pentru a-ti indeplini visul. ai trecut peste orice, motivat fiind de inima ta, si ai reu...

cum poate EL sa-mi schimbe starea, cu doar cateva cuvinte? cum poate EL sa deseneze raze de soare pe cerul innorat? week-end-ul asta vremea a fost morocanoasa, dar mie mi-a placut. octombrie a preluat stafeta si-si face de cap. dar ploile linistite de toamna sunt uneori bine-venite. mi-era dor de o zi gri, perfecta pentru leneveala. si am avut 2 chiar. dar, parca pentru a fi sigur ca nu ma plictisesc de nori, EL mi-a adus azi cele mai calde raze de soare, desi cred ca nu e constient de asta. mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa ii vorbesc. de ce e atat de greu sa tastezi, cand stii ca ii scrii lui? am stat cam un sfert de ora cu un amarat de "buna" pe ecran, ce astepta sa apas enter-ul, pentru a ajunge la EL. si pana la urma l-am lasat sa se duca, sa ii dea de stire ca vreau sa ii vorbesc. si EL a fost prompt; a raspuns repede si am vorbit despre chestia care ne poate lega : cadoul. la final, a lasat loc pentru o viitoare discutie si pentru multe vise. mi-a dat energia ...

am ajuns la postarea cu numarul 100. am adunat aici mii de ganduri, sute de vise, zeci de sentimente. am vorbit despre EA, despre ele, despre tot ce simt pentru EL, despre tot ce ma face sa simt. v-am lasat sa ma cunoasteti mai mult sau mai putin. v-am facut prietenii mei. si ma bucur ca ma primiti in viata voastra si ca totul merge bine. postarea asta e pentru voi, toti cei care ma cititi si-mi sunteti alaturi. pentru toti cei care ma incurajeaza sa merg mai departe, sa continui sa scriu. in primul rand, sa fie pentru EL, subiectul celor mai multe postari. daca as avea suficient timp, as putea scrie zilnic despre EL, caci imi da motive zilnic. de exemplu, ieri n-a fost la liceu si mi-a facut rau cu absenta. azi a vindecat totul si am zambit din nou. maine va fi tot acolo si ma va ajuta sa respir. asa o sa fie zilnic. pentru ca e EL. in al doilea rand, sa fie pentru ele, fetele mele dragi. ele sunt cel mai dur juriu, cel mai critic. ele ma descopera; ele afla cum sunt cu adevarat, prin...