5 zâmbete

am primit, pe la inceputul lunii, 2 lepse. stiu ca trebuiau onorate mai devreme, dar am o regula pe blog de la care nu pot sa ma abat : postez o leapsa, in fiecare luna, drept a opta postare. asadar, acum voi onora leapsa primita de la Terra, pentru ca a fost prima. trebuie sa spun 10 reguli dupa care ma ghidez sau, am completat eu, dupa care ar trebui sa ma ghidez. a fost o leapsa care mi-a dat mari batai de cap, pentru ca, inevitabil, traim cu reguli, dar poate nu le percepem ca atare. si-atunci, nu mi-a fost chiar usor sa aleg 10 dintre ele. cele mai importante 10. sa vedem : 1. Fii punctuala! > e o regula care tine de respect, de bun-simt. prefer, de cele mai multe ori, sa ajung mai devreme decat sa intarzii, dar nu reusesc asta de fiecare data. dimineata am o marja de timp care ma ajuta sa nu pierd autobuzul si sa nu intarzii la ore, dar, in cazul unei petreceri sau al unei intalniri, nu reusesc aproape niciodata sa ajung la timp. 2. Invata / implica-te in lucruri folositoare! ...

- stii ce apreciez enorm la tine? faptul ca poti sa zambesti chiar si atunci cand in sufletul tau e furtuna, si cand el nu simte nimic. chiar daca nu esti cu totul atenta la discutie, participi la hohotele de ras, pacalindu-i pe ceilalti. - se spune ca rasul face bine. asa ca incerc si eu sa-mi vindec sufletul, incet - incet, prin zambete. uneori, insa, lumea e atat de rea, incat, nici macar cu un ras zdravan, nu ii poti arunca din suflet. - cred ca te agiti cam mult. de ce trebuie sa te gandesti dinainte la ce va fi, cum va fi, cand va fi? de ce trebuie sa iti pese asa mult de ceilalti?nu ai vazut cat de bine e sa fii "on your own"? trebuie sa fii egoista sau, cel putin, schimbatoare. ipocrizia devine un trend. - ah, dar urasc atat de mult oamenii nehotarati, schimbatori, ipocriti. de ce e atat de greu sa fim sinceri, deschisi? de ce e greu sa ne pastram cuvantul, sa nu oscilam de la o tabara la alta? e stiut faptul ca, odata desfacut si refacut si re-desfacut si re-refacut ...

de o saptamana incerc sa leg 2 vorbe. in zadar, insa. lucrurile se intampla mult prea repede. cineva a apasat butonul de fast-forward, fara a ma seta si pe mine asa. simt uneori ca lumea se opreste pentru cateva secunde; linistea invaluie totul, transformandu-se imediat intr-o furtuna. de ganduri, de sentimente, de neintelesuri. vremea schimbatoare, oboseala, lipsa acelui EL care ma inspira; nimic nu ma mai motiveaza sa scriu. mirosul verii, despre care vorbea Tudor Chirila acum cateva saptamani, a ajuns si la mine. realizez cat de norocoasa sunt sa am marea aproape. mai ales ca, in fiecare dimineata, cobor din autobuz in statia aflata la mai putin de 100 de metri de mare. o respir, o simt sarata si nerabdatoare sa primeasca raze calde. ma conduce pana la liceu, usurand un pic bagajul sentimental pe care sufletul meu il poarta neincetat. totusi, am ajuns intr-o situatie in care am multe de pus la punct. de ce asa si nu altfel? de ce atatea piedici? de ce oamenii sunt atat de incapatana...

365 de zile, 158 de postari. cuvinte asternute din suflet. sute de vise, mii de ganduri rasturnate aici, uneori stangaci, alteori frumos. de fiecare data, insa, odata publicate, cuvintele mi s-au transformat in cristale, in particule fine de suflet. pentru ca mi-am pus tot sufletul aici. au scris cu inima deschisa; am zis tot ce am avut de zis. am impartit cu cei ce ma citesc marea si muntele, vacantele si rutina zilnica, ploile si razele de soare. si dragostea. si tristetile. si prietenia. am inceput sa scriu atunci cand am simtit ca vulcanul din sufletul meu sta sa erupa. am inceput timid, fara sa reusesc sintagme exceptionale. am scris pentru a-mi dezvolta aceasta abilitate. acest lucru m-a ajutat si in alegerea facultatii pe care vreau sa o urmez. m-a ajutat sa imi exprim altfel sentimentele. mi-a permis sa imi fac prieteni noi. sufletul meu slab nu stie sa se opuna intoxicarii cu tot felul de stari si sentimente profunde. de aceea, eu trebuie sa il curat. si cea mai usoara metoda ...

dimineata de duminica, cu raze calde zbatandu-se sa treaca de draperia mov. ochi ce cu greu se lasa deschisi. zambete fine cu gandul la el. incredere; protectie. parfum de primavara drept semn ca e timpul ei acum. strang caramida dupa caramida pentru a-mi cladi visul. sunt hotarata sa lupt pentru a ajunge unde imi doresc. si atunci cand vrei ceva cu tot sufletul, nu poate fi atat de greu. nu-i asa? ".. dragostea e un joc de puzzle; trebuie sa gasesti bucata potrivita, trebuie sa te impiedici si sa continui cautarea, la fel ca marea, care isi imbratiseaza plaja ei, pentru ca una fara cealalta nu ar putea exista." pentru ca gasirea bucatii potrivite iti aduce cea mai mare satisfactie. tot corpul iti tremura, de parca fiecare celula ar sari in sus de bucurie. pentru ca zambetele presarate de el imi lumineaza ziua. pentru ca el chiar are rabdare si ma asculta. pentru ca radem de aceleasi lucruri si facem haz de necaz. pentru ca imi incurajeaza visele si imi da putere. o energie f...

repriza a doua de iarna nu-mi face bine deloc. intr-un fel ma bucur de intarzierea primaverii, dar nu ma asteptam la un martie atat de friguros. m-am saturat de diminetile atat de innorate, de absenta soarelui. doar ele imi inveselesc ziua si imi mai aduc raze de soare pe buze. si uneori fiorii pe care ii am la gandul ca peste cateva luni voi fi la Cluj. si un el pe care sufletul meu il place; un el care imi calmeaza sufletul si-l aduce la forma normala, dupa fisura suferita nu cu mult timp inainte. intotdeauna mi-au placut oamenii care si-au dat silinta si au reusit sa refaca ceva ce altii, dinaintea lor, au incercat sa distruga. zilele astea nu am avut chef de discutii sau de dat explicatii. trebuie sa pun piciorul in pragul sufletului, acum, pe final de iarna, si sa las aici tot ce ma macina. tot ce, inca, nu am putut elimina. pentru ca e greu. stiu ca marea o sa ma vindece, dar mai e mult pana la intalnirea directa cu ea. la Cluj o sa fie, apoi, perioada de refacere, de renastere s...

am amanat orice postare din cauza vremii si in asteptarea babei mele. a fost urata, zbarcita si infrigurata; conform traditiei, se presupune ca asa-mi va fi tot anul. dar sunt hotarata sa ii demonstrez ca veselia mea nu depinde de ea. o sa imi fac zilele asa cum vreau; o sa rad, o sa ma bucur de lucrurile simple si, mai ales, de soarele care n-a indraznit sa apara vineri. prefer sa merg, mai degraba, pe principiul ca "ziua buna se cunoaste de dimineata". asa ca imi voi incepe diminetele cu un zambet mare pe buze, cu melodiile frumoase care ma duc la liceu si cu conversatii placute. si cum sa nu fie zile frumoase, cand eu ma incapatanez sa le colorez cat mai frumos? si cum sa nu zambesc, cand eu ignor detaliile rautacioase? in curand n-o sa ma mai afecteze nimic referitor la vechea poveste. acum sunt doar eu si-mi voi bucura sufletul fara sa depind de cineva anume. voi alege singura lucrurile pentru care merita sa ma agit, pe care trebuie sa le iau in serios. voi elimina din c...

"vine primavara, cu alaiul ei de flori. se imbraca tara in strai de sarbatori." calendaristic vorbind, cel putin, primavara isi intra in drepturi. si doar gandul asta ma energizeaza. am lasat orice farama de tristete in februarie, orice lacrima risipita cu scop de linistire. incepe o luna frumoasa, care ma va implini. urmeaza atatea zile in care voi imparti zambete nascute in suflet. pentru ca soarele ma va lumina din primele clipe ale zilei. pentru ca drumul spre liceu cu o companie placuta imi linisteste sufletul si temerile mele dispar cand ma simt atat de sigura. sute de culori o sa-mi infasoare sufletul in miresme vesele. o sa impart zambete pentru a-mi incarca bateriile pentru zilele fara soare. o sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta in compania celor dragi si o sa ignor orice urma de ipocrizie venita din partea "taberei invingatoare". primavara asta e a mea si-o sa profit de toate razele de soare. martie e magic si am simtit asta din primele minute. ...