vineri, 3 aprilie 2009

Realizare.

am realizat ca m-am schimbat in ultimii ani, cel putin dintr-un punct de vedere, acela al preferintelor. de exemplu, daca inainte imi placeau baietii cu parul scurt, normal, acum sunt mult mai atrasa de cei cu parul mai voluminos, cret sau nu chiar, dar destul de mare.
ma atrag contrastele si lucrurile diferite de cele pe care eu le cunosc, pasiuni comune, dar cu o alta concretizare reala, materiala, fata de cea pe care eu o pot face. altfel spus, imi plac artistii. fie ca inchipuie un univers paralel, pe care il arata prin manuirea cu un extraordinar talent a pensulei sau a creionului, fie ca vocea lui minunata ma relaxeaza si imi ia toate gandurile negre, artistul ma fascineaza.
acest lucru se intampla, cel mai probabil, pentru ca la capitolul talent artistic sunt cam deficitara. nu vreti nici sa ma auziti cantand, nici sa imi vedeti vreun desen "superb", iar cu tehnologia nu sunt chiar prietena, asa ca nici cu pozele pe care le fac nu pot sa ma laud. dar asta imi place. mi-am dorit multa vreme sa devin arhitect, pana cand, vazand proba pe care ar trebui sa o trec la admitere, am renuntat. desenul tehnic nu mi se pare greu si nici nu necesita foarte mult talent artistic (mai mult tehnic), dar pentru o asemenea meserie e nevoie de un gram de arta, pentru ca portretele sa nu fie considerate caricaturi.
revenind la subiect, aprecierea pe care o am pentru cei care picteaza, deseneaza sau compun e imensa. vad in ei oameni care au ceva de spus, care au o putere speciala, prin care reusesc sa puna negru pe alb ceea ce inima sau mintea le dicteaza. si pe mine ma atrag deoarece, daca exista acea lungime de unda, talentul lor poate fi vocea prin care imaginatia mea se poate exprima. pentru ca aceasta din urma a fost multa vreme desconsiderata, nebagata in seama, caci incercand sa o transpun in plan real, rezultatul era dezastruos. 
sufletul meu nemuritor are nevoie de o eliberare spre eternitate; conditia lui de artist are nevoie de simplitatea omului obisnuit.


P.S.: azi : Zero - Sunny days. pentru ca ador melodia. pentru ca imi place Alex (de la tobe). pentru ca urmaresc Happy Hour doar pentru ei, uneori.

have a nice day!

4 comentarii:

Trent spunea...

Acum două luni am fost la Bucureşti pentru pregătirea la desen. Am vrut să dau la arhitectură. Crede-mă că poţi reuşi chiar dacă n-ai talent. Ţin minte că proful i-a dat unui tip nota 8 zicându-i că are talent cu carul, dar că nu a făcut studiu. Oricum... îmi e imposibil să cred că n-ai talent de nicio culoare. Eu unul am renunţat la arhitectura. Oricât talent aş avea, nu am de gând să renunţ la plăcerile vieţii mele de adolescent în favoarea desenului. Cheers!

Bex spunea...

si eu sunt la fel...dak vrei sa razi de mn pune'ma sa desenez sau cv... k gata s'a terminat...:)) eu incerc sa ies in evidenta prin altcv...:) trag de atuu meu :D toti avem puncte slabe nuh numai tuh :P

Prometeu spunea...

si eu ador melodiia:X:X:

Katutzza spunea...

ne place un lucru... si atunci ce facem? incercam si poate reusim si noi sa imitam pe altii... in fond asta suntem. niste papusi manuite de instincte, ganduri si sentimente. nu ne iese? nu-i nimic. o luam de la capat, pana reusim... odata si-odata tot ne-o iesi ceva. n-or zice oameni degeaba: "repetitia e mama invataturii!"
insa nu incerca sa faci ceva mare din prima. nu iti va iesi. ONE STEP AT A TIME! crezi ca Da Vinci a desenat-o pe Mona Lisa peste noapte? sau ca ea a fost primul lui "model"? Sunt tare curioasa cum aratau primele sale schite...? cine stie...
Nici sa scrii, n-ai invatat cuvintele intregi pe toate odata! Eu una imi amintesc sa fi inceput cu liniutze si bastonase... tu?

take care!

Trimiteți un comentariu

 
design by Grumpy Cow Graphics | Distributed by Deluxe Templates