Luni.
m-am intors vesela, bronzata si cu chef de vara. aseara ma gandeam ca abia de azi incepe, cu adevarat, vara. insa, dimineata, cand m-am trezit, soarele se ascundea dupa nori si nu-mi dadea o stare chiar buna. acum e innorat, iar eu incerc sa ignor tunetele, ascultand muzica la maxim. mi-am propus sa ma apuc serios de treaba, de azi : o sa citesc, o sa merg la plaja, o sa vad multe filme si o sa zambesc pentru fiecare raza de soare. n-o sa mai pierd niciun concert si o sa ma ocup de cea care se vrea marea mea seara, vara asta. in rest, nimic nou. mintea mea e focusata asupra lui. in fiecare seara adorm cu gandul la el, el cel de care mi-e dor . vara era timpul nostru, atunci incepea totul. vara nu e la fel fara el. poate asta e motivul pentru ca nici nu o simt, nu o recunosc. nu mai e vara mea. constient sau nu, voit sau nu, era mereu cu mine. inca e, permanent, in sufletul meu. mereu o sa fie acolo, chiar daca am renuntat la a-l invata sa ma iubeasca. examenul final l-a picat, la limit...