Zapuseala.

aseara a plouat din nou. cum se face ca norii plang exact atunci cand am nevoie de asta? tunetele si fulgerele au stiut sa razbune calmul meu de ieri. toata furia mea s-a declansat in furtuna de aseara. m-a speriat un pic si asta m-a determinat sa ma bag in pat de pe la 2. am avut timp sa ma gandesc la multe si am dormit mult. m-am odihnit si m-am trezit linistita. acum nu ma mai gandesc la nimic. pur si simplu stau si privesc in gol, nefiind atenta in jur.

zapuseala de afara ma moleseste si chiar nu am chef de nimic. cerul e acoperit de nori mov si roz, raspandind parca un aer parfumat. imaginea e incredibila, dar atmosfera e totodata incarcata. si e ceva ce nu-mi convine, ceva ce ma sufoca. am nevoie de mare. am nevoie de o schimbare, de ceva care sa ma incante, sa-mi reinvie cheful de vara. 

si mi s-a facut dor de multe. de el, de Ea, de prietenii din copilarie. de un concert pe care sa-l simt cu toata fiinta. de vara trecuta, de vara lui 2007. totul pare atat de complicat si nu gasesc solutia pentru a evada. si incepe sa-mi placa Bacovia :

Altfel..

Omul incepuse sa vorbeasca singur...
Si totul se misca in umbre trecatoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacara de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg parea...
Si-n noaptea lui amara tacuse orice cant, -
Si-nvinetit de ganduri, cu fruntea in pamant,
Omul incepuse sa vorbeasca singur...

P.S.: astazi : Jason Mraz ft. Colbie Caillat - Lucky. pentru ca e cel mai bun calmant.

bye!