5 zâmbete

- il vezi si tot ce ai vrea e sa ii gasesti privirea, sa ii furi un zambet. revezi momentele in care ati vorbit si, desi putine, acum par secole. te gandesti ca nici macar nu-ti stie numele, ca poate nici nu te-a observat, in timp ce pentru tine, EL e cel pentru care iubesti zilele de scoala. cauti motive sa ii vorbesti, sa il fortezi, intr-un fel, sa te observe. nu ceri imposibilul; vrei un salut, un zambet aruncat din politete, o privire care iti va lumina ziua. cat de simplu ar putea sa te-nveselasca, sa iti dea vise noi, sa iti ia orice durere sau urma de oboseala. dar nu stie! - EL imi controleaza gandurile, de parca a pus monopol pe ele. diminetile, cu rasarituri superbe pe plaja, nu ar fi la fel daca n-ar trebui sa ajung la liceu si sa il vad. pentru ca EL miroase a soare, EL deseneaza sperante, EL rade colorat. - cum reusesti sa ii identifici vocea, dintre atatea? de ce simti ca e in preajma si iti muti privirea spre usa? de ce te inrosesti chiar si cand il vezi pe fereastra? c...

astazi am fost sa imi petrec ziua cu finuta mea de 2 ani si cateva luni. venirea ei pe lume a fost ca o raza de lumina, pe care o asteptam de mult. o simt de parca are sufletul bunicii mele. mi-a placut sa cred ca EA se va reincarna pentru a fi  langa  mine. si caut mereu trasaturi ale ei, la cei mici. revenind la Catalina, este atat de dragalasa si de lipicioasa incat te inveseleste si-ti  pune  un zambet pe buze, oricat de trist ai fi. in ultima vreme, a inceput sa vorbeasca, intr-o limba a ei, pe care nu o intelege aproape nimeni. are o voce placuta si este foarte amuzanta cand se straduieste sa cante. a mai crescut, a ramas la fel de frumusica, dar acum e un pic mai rusinoasa. prima data am vazut-o pe 21 iunie 2007, la cateva ore de la nastere. era prima fata nascuta in familia noastra, dupa 5 baietei. si imi e cea mai draga, pentru ca o consider surioara mea mai mica. in februarie am fost la munte cu ea si a fost papusica noastra. a ras, s-a jucat cu fiecare in parte si nu s-a mai...

se termina si a doua saptamana de scoala. cat am asteptat ziua asta de vineri, pentru ca se resimte lipsa somnului. deja nu mai aud alarma telefonului sau o opresc si dorm in continuare, pana se gandeste cineva sa ma trezeasca. dar cat de bine e la scoala! stiu, sunt printre putinii carora le place, dar inteleg. eu macar am un motiv. si e cel mai bun motiv. EL e zilnic acolo. colorat. vesel. cret. dragalas. "ce bine ca week-end-ul are doar 2 zile. trebuie sa imi iau drogul", ziceam luni. si am inceput saptamana auzindu-i vocea. si poate a fost si asta unul dintre motivele pentru care saptamana a fost mai usoara. in plus, a trebuit sa iau niste decizii importante si sper ca am ales bine. tot saptamana asta am invatat multe, la orele de filosofie, si trebuie sa elaborez niste planuri, strategii, pentru a atinge obiectivul propus semestrul asta. ziua asta pare sa fie cea mai grea. nu e la liceu si zilele fara EL, daca sunt multe, sunt grele. si vine week-end-ul. si o sa fie unul...

am ezitat mult, pana sa scriu aceasta postare. am multe idei si, totusi, niciuna nu mi se pare suficient de buna. ce as mai putea spune eu, cand s-au zis atatea? as fi putut scrie mai inainte, dar am lasat timpul sa curga, pentru a retrai acum fiecare moment. pentru ca a fost superb. pentru ca sunt talentati. pentru ca merita tot respectul. pentru ca nu renunta. pentru ca rezista desi presa ii vorbeste de rau. pentru ca nu le pasa de gurile rele si nu le iau in seama. pentru ca lupta pentru noi. despre recitalul de la Brasov, ce ar fi de zis? ca a fost cel mai frumos show la care am fost? ca m-au incantat cat pentru o viata-ntreaga? astea le-a spus toata lumea. as adauga faptul ca mi-au injectat cele mai puternice droguri in vene, in suflet. muzica lor mi-a cantat in cap intreaga noapte. mesajul lor imi da putere in fiecare zi, cand ma trezesc si vad posterul atat de drag. pentru ei am schimbat intreg planul de "concediu". datorita lor m-am revazut cu Ana mea draga si cu And...

din seria "ce nu fac eu pentru Andy ", am primit o leapsa si trebuie sa scriu 99 de lucruri despre mine. sa vedem : sunt vesela si optimista. sunt timida sau, poate, nu am incredere in fortele proprii.  imi place sa fiu apreciata. mi-e greu sa ma trezesc de dimineata. sunt nascuta intr-o zi de 5. ma indragostesc repede. uneori, imi trece la fel de repede. august - au gust zilele. urasc sa mi se faca observatii in public. imi e dor de multe lucruri. rad 80% din timp. imi place istoria. vorbesc mult. vreau sa lucrez in Media. nu am rabdare sa ma uit la filme, cand sunt singura. imi plac baietii cu parul cret. azi face blogul meu 6 luni. am doar 18 ani. vreau sa ajung in Portugalia. tin cu Steaua. imi plac sariturile cu schiuri. imi place sa merg cu masina. ador chestiile colorate. vreau un tatuaj. nu imi plac filmele SF sau horror. orasul meu preferat, din Romania, e Brasov. imi rod unghiile, cand sunt stresata. nu-i suport pe cei care judeca dupa aspectul exterior. imi plac...

dimineata de azi m-a gasit mult prea obosita si cu o senzatie de greata. am decis totusi sa merg la liceu, nedorind sa pierd o zi degeaba. pe drum am fost tacuta si i-am surprins pe toti. de fapt, lucrul asta a dezvaluit starea proasta pe care o aveam.  cand am coborat din autobuz, in drum spre liceu, le-am spus colegelor mele, glumind : "lasa ca il vad si imi trece". nu credeam, totusi, ca va fi asa, pentru ca, pe parcursul verii, sentimentele mele s-au schimbat un pic si ma gandeam ca nu mai are o putere chiar atat de mare asupra mea. dar am ajuns la liceu si nu pot sa descriu ce am simtit exact. cert este ca gandul mi-a zburat de la starea aceea la EL si in fiecare pauza am asteptat sa-mi iau "medicamentul". si-mi face bine, nu stiu cum, simpla lui prezenta.  am innebunit-o pe colega mea de banca, cu discutii despre EL, si, pentru a incheia intalnirea noastra de azi intr-o nota asemanatoare, am tachinat-o la sfarsitul zilei, spunandu-i ca : "cine stie, poate...

soare, zambete mari si bucuria unei revederi. nu neaparat a colegilor de clasa, ci a celor din liceu, in special a unuia dintre ei. pentru ca, mai ales in ultimele cateva zile, dorul de EL a crescut. parca lipsea ceva; parca nu eram intreaga fara imaginea lui impregnata in mintea mea. si, de cum am ajuns, azi, la liceu, obrajii mi s-au inrosit si am simtit ca e in preajma. parul lui cret arata bestial, brelocul funny era la locul lui, iar EL parea sa se indrepte spre sufletul meu, pentru a reintra si a-si relua locul. n-a ajuns inca, dar acum are sanse mai mari sa faca lucrul asta. pentru ca, spre bucuria mea, anul acesta invata de dimineata, ca mine, la doar o sala departare. pentru ca anul asta il voi vedea zilnic. pentru ca voi fi mereu bine, cand il voi zari pe hol. pentru ca iar o sa imi ia gripa, oboseala sau starile mai proaste, cu o singura privire. si vom intarzia si vom cauta scuze, pentru a-l convinge pe portar sa ne lase sa intram. si vom urca aceleasi scari si vom inainta...

miercuri am plecat spre  Bran , unde urma sa ne cazam pana duminica. am trecut prin Bistrita, care mi s-a parut unul dintre cele  mai curate orase din Romania, Reghin, unde aerul medieval te invaluie in fiecare centimetru, si  Targu Mures . apoi am ajuns la Sighisoara. mi-a placut pentru istoria locului, pentru modul in care au fost pastrate toate. de aici, am fost in Brasov, pentru a face rost de biletele la Cerbul de Aur, si, apoi, am ajuns la Bran. ziua urmatoare a fost destinata odihnei. am stat la vila, ne-am plimbat prin Bran si am fost la Castelul Groazei, unde am tras o sperietura zdravana. vineri am fost in Brasov, la gradina zoologica. a fost foarte fun, pentru ca animalele parca pozau pentru noi si veneau sa le hranim. apoi, ne-am intors la vila si am stat cu noii mei prieteni din Ploiesti. P.S.: azi : MoRandi - Colours . pentru ca suna bine. have a nice week!

ultima zi de august a insemnat vizitarea manastirilor din nordul Moldovei. prima a fost Sucevita, care nu are nimic impresionant. apoi, am ajuns in comuna Marginea, renumita pentru ceramica. a fost frumos sa-i vedem la lucru pe olarii ce pareau atat de dedicati, atat de pasionati. m-au ambitionat sa fac ceea ce-mi doresc, sa ajung sa lucrez ceea ce-mi place. manastirea Putna, urmatoarea, m-a lasat fara cuvinte. faptul ca acolo se afla mormantul lui Stefan cel Mare m-a emotionat. daca Agapia este frumoasa pentru pictura, Putna este speciala pentru istoria care pluteste in aer. citatul de la intrarea in manastire descrie perfect ceea ce se simte acolo : "La Putna ar trebui sa venim in fiecare an, ca sa nu uitam sa plangem romaneste." tot aici, se afla si o sculptura a lui Eminescu, pentru ca se spune ca el a aparat si a iubit ortodoxia ca prima valoare a spiritualitatii neamului. in cateva cuvinte, este una dintre manastirile care trebuie vazute macar o data in viata! drumul a ...

a doua zi a fost atat de aglomerata, dar frumoasa, incat nici nu stiu cum a trecut.  peisajele din zona Moldovei sunt superbe, dovada a faptului ca tara noastra este intr-adevar frumoasa. la barajul Bicaz, atmosfera e linistitoare; totul pare sa te transpuna intr-un spatiu diferit, ireal. de la Bicaz, am ajuns la casa memoriala a lui Ion Creanga si la parcul tematic. aici totul parea sa zambeasca; totul e vesel si amintirile zburda prin curte.  cat m-am plimbat pe acolo, povestile mi s-au plimbat parca prin fata ochilor. l-am cunoscut mai bine pe Nica, cu toate nazbatiile lui; m-am simtit mustrata de tusa Marioara, dupa ce am furat cirese, si, apoi, i-am facut o aroganta lupului, ca asta-i trend-ul. [pareau atat de reale; exact cum mi le imaginam, din povestile copilariei.] [prispa casei parintesti a lui Ion Creanga.] drumul a continuat spre manastirile Agapia si Varatec. din respect, nu am facut poze, dar am fotografiat cu sufletul fiecare locsor care mi-a placut. la Agapia este super...

traseul asta prin tara a insemnat multe ore de mers cu masina, lucru care imi place enorm. in prima zi am facut cel mai lung drum, aproape 15 ore, cu pauze prin diferitele orase prin care am trecut.  plecarea s-a dat la ora 4 dimineata, motiv pentru care nu am dormit deloc, pentru ca, pana mi-am facut bagajele si m-am pregatit de drum s-a facut aproape 2 si ce rost mai avea o ora si ceva de somn?! m-am gandit ca voi dormi pe parcursul celor cativa kilometri de autostrada, insa nu a fost sa fie asa, caci muzica mea preferata, care rasuna in boxe, imi dadea energie. in apropiere de Urziceni, am vazut rasaritul unui soare cald si colorat, ce avea sa ne ghideze intreaga zi. [stiu ca nu e clara poza, dar imi place ca soarele a luat o forma draguta.] drumul a continuat prin Buzau, Ramnicu Sarat si Focsani, unde am facut urmatoarea oprire, la Carrefour. trebuie sa mentionez ca este mult mai mare decat cel din Constanta. si mult mai frumos in interior. am ajuns, apoi, la Marasesti.  nu pot sa ...

m-am intors din vacanta!  stiu ca am zis ca n-o sa va las sa ma uitati, dar timpul pare scurt cand sunt atatea de facut si am preferat sa profit de fiecare secunda petrecuta acolo, departe de casa, departe de tot ce-i rau sau neplacut. m-am incarcat cu energie, cu buna dispozitie si cu multe zambete. am vazut lucruri noi, orase frumoase, locuri incarcate de istorie, de farmec. am intalnit oameni mai buni, mai calzi, mai rabdatori. am invatat, am simtit, am ascuns in suflet cele mai frumoase momente. de maine voi incepe sa postez din "jurnalul de calatorie", aratandu-va si cateva dintre pozele pe care le-am facut. pana atunci, vreau ca aceasta postare sa-i fie dedicata celei mai bune prietene ale mele, a carei zi de nastere a fost pe 29 august. pentru ca nu eram acasa atunci, voi pune astazi melodia pentru ea. pentru ca merita. pentru ca n-o sa uit niciodata clipele petrecute alaturi de ea, fie ele bune sau rele. pentru ca ne-am fost alaturi una alteia in cele mai dificile sit...