5 zâmbete

am primit, acum ceva timp, o leapsa - chestionar de la Baiatul Ciudat  ce trebuie onorata. asadar: ce-ti propui pentru 2010? > sa trec de Bac cu bine, sa ma distrez si sa-mi implinesc vechi dorinte. unde iti doresti sa ajungi in 2010? > in Portugalia, Austria si, bineinteles, la Cluj. care e cel mai mare esec din 2009? > pff, cine citeste, stie. cand, in copilarie, lumea te intreba "ce-ti doresti sa te faci, cand vei fi mare", ce raspundeai? > pai, ca orice fetita: doctorita, profesoara + turista si mireasa. daca ai afla ca mai ai de trait un singur an, ce ai face? > mi-as indeplini dorintele principale, as face multe calatorii si m-as distra fara regrete. daca ai castiga la Loto 10 milioane de euro, ce ai face? > da-mi banii si-o sa vezi :)) ce ai vrea sa scrie pe piatra ta funerara? > hmm, poate: "aici se odihneste cea care a imprastiat cele mai multe zambete". dar, pana la 100 de ani, mai am timp sa ma gandesc. vrei sa incerci, in 2010, sa sa...

saptamana trecuta a fost marcata de prezenta lui, in viata mea. au fost multe situatii care ma trimiteau la EL. au fost multe momente, in care, involuntar, drumurile noastre se intersectau. e si normal; invatam in acelasi liceu, avand salile de clasa pe acelasi coridor. am incercat, de fiecare data, sa-mi pastrez privirea departe de perimetrul in care se afla EL si pot spune ca am reusit. chiar daca, uneori, ochii mei i-ar fi cercetat fiecare centimetru, mi-ar fi amintit de fiecare trasatura care mi-a fost draga. acum m-am detasat de tot. aproape de tot. mi-am provocat sufletul la o discutie serioasa si i-am explicat ce vreau. EL nu se mai afla nici pe acea lista, nici pe o alta. si se pare ca sufletul meu a inteles, oarecum. inca mai am mici momente in care raman privindu-l pana dispare din cadru; iau asta, insa, drept ultimele zvacniri ale lui in sufletul meu, inainte de "moarte". azi, dupa intalnirea cu EL, mi-am inghitit gandurile si am facut loc pentru altele noi. mai fr...

..bazat pe un caz real: "13 octombrie: R. avea multi prieteni; cu 3 dintre ei, însa, era de nedespartit. Îsi spuneau "cei 4 fantastici", cu toate ca ei erau 2 fete si 2 baieti. Niciodata nu a fost, între ei, vorba de iubire; îi lega o preafrumoasa si sincera prietenie. Gaseau unul în celalalt sprijin oricând, râdeau si se distrau nebuneste, fara a apela la alcool sau droguri. Într-o dimineata, hotarâti sa vada rasaritul, cum obisnuiau de 3 ani în acea zi de vara târzie, s-au urcat toti 4 în masina lui R. si au plecat spre plaja. Drumul le-a fost, de data asta, fatal: un alt sofer, iresponsabil, s-a urcat la volan baut si nu a putut evita contactul cu acestia, din cauza vitezei mult prea mari. Oricât a incercat R. sa evite accidentul, masina i-a fost zdrobita, iar prietenii lui si-au pierdut viata, el fiind singurul supravietuitor. Asta avea sa îl schimbe mult, sentimentul de vina nelinistindu-l continuu. Zilele care au urmat i s-au parut interminabile. Toti cei care îi c...

seara asta a fost exact ca pe vremuri: am urmarit un meci de fotbal, cu ai mei, comentand cu tata. a fost unul dintre putinele meciuri pe care le-am trait atat de intens, in ultimul timp. asta nu numai pentru ca juca echipa mea preferata, dar si datorita tensiunii din tribune. si pot spune ca sunt socata. ce se intampla cu suporterii? cum s-a ajuns la un asemenea comportament pe stadioanele din Romania? cine a rapit fanii adevarati, inlocuindu-i cu huligani dornici de scandal si, poate, de putina bataie? cred ca ar trebui sa se mai gandeasca putin de ce se duc pe stadion; sa-si sustina echipa preferata sau sa scandeze mesaje impotriva conducatorilor? nu-si dau, oare, seama ca fac rau echipei? intrerupand meciul, ii scot din starea de concentrare pe jucatori, determinand un joc nefavorabil. de asemenea, daca arbitru decide sa opreasca meciul, echipa lor risca sa piarda cu scorul de 3 - 0 la masa verde.  inconstienta? teribilism? spuneti-i cum vreti; ideal ar fi sa se poata lua masuri pe...

cum se face că, deşi sufletul nu se mai grăbeşte să-mi dea de ştire când e EL prin preajma, dacă ochii îl zăresc, cu greu îşi mai schimbă direcţia? cum se face că, în zilele în care ies eu din casă, vremea e atât de urată, încât aş prefera să lenevesc printre perne moi, la căldurică, iar când ajung eu acasă, soarele incepe să-şi trimită razele menite să ne încălzească uşor? pentru că iarna asta, pentru prima dată, mi-am lăsat corpul să fie încălzit de vin fiert, iată o poezie inspirată de aburul aromat: Ameţeală.. Afară-i frig. Doar aburul de la cana de vin fiert încălzeşte atmosfera. Mirosul dulce a ameţit fulgii de nea, care dansează fin, lăsând urme de scorţişoară. Urechile ne-au îngheţat, căci, poate din mândrie, nu ne acoperim capetele cu un fes. Buzele tremură ritmat, cerând parcă un sărut, cu aromă de scorţişoară. Îţi simt mâinile reci prin mănuşi. Zâmbesc, chemându-te mai aproape cu clipirile genelor îngheţate. Mă ţii în braţe şi e atât de linişte încât aud cum ne bubuie inimil...

a fost o săptămână obositoare, focalizată pe examenul de azi. aş fi vrut să fie soare şi să intru la 5, cum eram programată. poate mi-ar fi purtat mai mult noroc. oricum, totul a fost bine şi rezultatul pe măsură. a fost o săptămână a timpului trecut. nu realizez că am ajuns, deja, la marele pas spre viitor. cât de repede am trecut prin anii de liceu! cât de departe par, acum, anii copilăriei! m-am plimbat cu gândul prin momente frumoase, prin iubiri vechi, prin situaţii care mă bucurau acum ceva timp. era frumos si mult mai uşor atunci. mă entuziasmam rapid şi nu puneam atât accent pe raţiune. " I nima mea, din când în când, se îmbolnăveşte. E boala amintirilor. Se vindecă printr-o terapie lungă şi dificilă ...se tratează trăind." mi-am analizat, din nou, sufletul, căci a suferit schimbări radicale în ultima vreme. acum, mă întreb: plumbul expiră? dacă da, în cât timp? şi, când expiră, cum se manifestă? pentru că sufletul meu pare a fi, uneori, de plumb. cade undeva şi se în...

timida, dar cu planuri mari. visand, dar cu picioarele pe pamant, pe un drum pe care acum sunt convinsa ca trebuie sa il urmez. asa voi trece eu prin ultimele 4 luni de liceu. pentru ca am visat, am sperat si am cautat. acum simt ca mi-am gasit locul. acum stiu ca, oricat de greu ar fi, asta trebuie sa fac. am multe de invatat, dar o voi face cu cel mai mare drag si cu mult interes. ma voi zbate si voi reusi sa trec peste toate piedicile. nimic nu e prea greu cand iti doresti cu adevarat, mai ales pentru o luptatoare. pentru ca, de azi inainte, asta voi fi: o luptatoare! am inteles ca trebuie sa imi pese de mine si de sufletul meu, inainte de a-mi pasa de ceilalti. am si cazut de cateva ori, dar timpul cicatrizeaza ranile. ce credeati ca fara EL, 5 zambete o sa dispara? NU! pentru ca, acum, visul meu e din ce in ce mai aproape. recunosc ca a fost greu la inceput; ma simteam singura in mijlocul unui teren minat. rabdarea si constientizarea lucrurilor m-au adus pe calea mea. si e cel mai...

februarie a inceput cu o discutie cu cel mai bun prieten al meu. ma bucura de fiecare data si sunt mandra de el. ne-am cunoscut acum vreo 3-4 ani, in urma unei dispute "ca-ntre suporteri". am ramas prieteni si, desi nu ne-am vazut niciodata, il simt atat de aproape, atat de  prieten . am vorbit mult. de fiecare data cand unul dintre noi avea vreo problema, ii gaseam rezolvare sau, cel putin, ne sprijineam reciproc, usurand, parca un pic, povara. vorbim oricand avem timp si despre orice: scoala/facultate, moda, prieteni, muzica, relatii. mi-a dat sfaturi pe care nu as putea sa le primesc de la o fata. m-a ajutat de fiecare data cand am avut nevoie si stie ca are un sprijin in mine mereu. mai ales acum, cand vechiul meu prieten "s-a intors", dupa o perioada in care schimbarea parea sa-mi fure amicul. acum cateva zile mi-a injectat doza de putere dupa care tanjeam de ceva timp. stie - mereu a stiut - ce cuvinte sa foloseasca sa ma puna pe picioare. cateva exemple zdrav...

cand am ajuns deja la sfarsitul primei luni din 2010? a fost un ianuarie atat de frumos, incat il voi pastra in inima multa vreme de acum inainte. a fost si greu si trebuie sa o spun acum, lasand toate dificultatile in urma. pentru ca in februarie vreau sa uit definitiv si sa-mi eliberez sufletul din stransoarea imaginii lui. si cel putin in prima saptamana voi reusi. mini-vacanta asta se anunta incarcata si, oarecum, obositoare, dar sunt sigura ca, daca imi voi duce planurile la bun sfarsit, voi avea cateva luni mai usoare, mai linistite, pana la Bac. din ianuarie, regret doar faptul ca nu am puterea de a recupera totul. in ceea ce priveste scoala, am reusit sa ajung la zi, sa iau note si sa-mi definitivez mediile; insa, in ceea ce priveste relatia mea cu unele dintre cele mai importante persoane din viata mea, lucrurile nu stau la fel de bine. chiar daca, pe tot parcursul vacantei, am fost cu sufletul langa ele; chiar daca, in fiecare dintre cele 10 zile, mi le-am imaginat alaturi. p...