Cand?

cand am ajuns deja la sfarsitul primei luni din 2010? a fost un ianuarie atat de frumos, incat il voi pastra in inima multa vreme de acum inainte. a fost si greu si trebuie sa o spun acum, lasand toate dificultatile in urma. pentru ca in februarie vreau sa uit definitiv si sa-mi eliberez sufletul din stransoarea imaginii lui. si cel putin in prima saptamana voi reusi. mini-vacanta asta se anunta incarcata si, oarecum, obositoare, dar sunt sigura ca, daca imi voi duce planurile la bun sfarsit, voi avea cateva luni mai usoare, mai linistite, pana la Bac.

din ianuarie, regret doar faptul ca nu am puterea de a recupera totul. in ceea ce priveste scoala, am reusit sa ajung la zi, sa iau note si sa-mi definitivez mediile; insa, in ceea ce priveste relatia mea cu unele dintre cele mai importante persoane din viata mea, lucrurile nu stau la fel de bine. chiar daca, pe tot parcursul vacantei, am fost cu sufletul langa ele; chiar daca, in fiecare dintre cele 10 zile, mi le-am imaginat alaturi. poate ca eu nu le-am lipsit atat de mult sau, din contra, poate ca au simtit nevoia sa umple mult mai repede golul lasat de mine. nu-mi caut scuze; nu ma simt vinovata. sunt dispusa sa fac eu primul pas spre a avea o legatura la fel de stransa ca inainte. cu toate astea, orgoliul meu, care are prostul obicei de a-si face aparitia atunci cand nu e cazul, nu ma lasa sa fac nimic si ma tine captiva tacerii. si asta doare, nu doar la nivelul sufletului, ci si la propriu, caci buzele-mi muscate vor incepe, in curand, sa sangereze.

cu toate hopurile pe care am reusit, intr-un fel sau altul, sa le sar, cu toate momentele grele in care dorul imi amortea sufletul, luna asta a trecut ca un fulger. zilele s-au scurs iremediabil, la fel cum apa lasa in urma mii de pietre pana ajunge la destinatie.

am primit sprijin de la persoane pe care nici nu le cunosteam, un ajutor format din cuvinte simple, dar cu mare insemnatate pentru sufletul meu. in plus, persoane cu care inainte nu aveam o relatie apropiata, imi sunt acum sursa de zambete si buna dispozitie. cel mai mult ma bucura faptul ca ei fac lucrul asta inconstient, involuntar poate, prin gesturi simple, obisnuite, banale. tin, totusi, sa le multumesc celor care-mi sunt alaturi chiar si cu gandul.

s-aveti un inceput de luna cat mai frumos!

P.S.: azi : Horia Brenciu - Lucruri simple. pentru ca omul asta ma-nveseleste. pentru ca ador muzica lui.

good night!