Revedere dragă

În urmă cu doar câteva zile m-am întors de la mare. Am avut un concediu scurt, de care am încercat să mă bucur cu tot sufletul, prin fiecare celulă, astfel încât să-mi umplu inima de drag și de frumos și de acasă cât pentru un an întreg. 

Pot spune că, în mare măsură, am reușit. Mi-am curățat sufletul de toate relele trăite sau întâmpinate în ultimul an. Mi-am vindecat rănile, lăsându-le la cicatrizat în apa sărată a mării. Mi-am liniștit vocile agitate din cap, care pun presiune pe mine chiar și-atunci când nu e cazul. 

Arhivă personală

Marea a fost dintotdeauna prietena mea cea mai bună. După ce am copilărit pe malul ei, bucurându-mă de ea zilnic, acum mi-e greu să o văd atât de rar. Cu toate astea, de-a lungul anului îmi vindec dorul prin intermediul fotografiilor, al oamenilor care au același efect asupra mea precum are ea. 

Nu pot, însă, să las mai mult de un an să treacă fără să o simt, fără să-i las briza sărată să-mi mângăie fața, fără s-o las să-mi spele trupul și sufletul în valurile înspumate. 

Deși-mi e departe, cred că abia acum am învățat să o apreciez la adevărata valoare. Când eram lângă ea în fiecare zi, ajunsesem să nu mai pun atâta preț pe ceea ce înseamnă pentru mine. Acum, în ultimii aproape 10 ani de când mi-e la mai bine de 400 de km, am înțeles ce rol uriaș are pentru sufletul meu și cât de bine-mi face. 

Cred că asta m-a ajutat să realizez că nu trebuie să luăm lucrurile și oamenii din viața noastră for granted, să considerăm că-i merităm fără să facem ceva pentru asta. 

Așadar, într-un fel, am ajuns să mă bucur de absența ei pentru lecțiile pe care mi le-a dat chiar și-așa, de la distanță. Și-am învățat să pun mai mult preț pe tot ceea ce am, pe toți cei care mă-nconjoară, și să trăiesc fiecare moment la timpul lui, luând fiecare etapă cu tot ce are bun sau rău. 

Arhivă personală

Sunt multe locuri în care mi-am lăsat câte o fărâmă de suflet de-a lungul timpului, locuri în care am trăit momente frumoase, în care am reușit lucruri importante, în care am cunoscut oameni faini, care și-au pus amprenta asupra mea. 

Marea este, însă, locul meu de suflet. E, fără doar și poate, acasă – și nu neapărat pentru că m-am născut la malul ei. Sper că aveți și voi astfel de locuri speciale, la care să vă întoarceți ori de câte ori aveți nevoie să vă curățați sufletul.

Și, cel mai important, sper să găsiți locul vostru special în privirea sau în atingerea unei persoane dragi – bucurându-vă astfel mereu de sentimentul ăla magic de acasă...