sâmbătă, 20 februarie 2010

Asteptare.

cum se face că, deşi sufletul nu se mai grăbeşte să-mi dea de ştire când e EL prin preajma, dacă ochii îl zăresc, cu greu îşi mai schimbă direcţia?
cum se face că, în zilele în care ies eu din casă, vremea e atât de urată, încât aş prefera să lenevesc printre perne moi, la căldurică, iar când ajung eu acasă, soarele incepe să-şi trimită razele menite să ne încălzească uşor?
pentru că iarna asta, pentru prima dată, mi-am lăsat corpul să fie încălzit de vin fiert, iată o poezie inspirată de aburul aromat:

Ameţeală..

Afară-i frig.
Doar aburul de la cana de vin fiert
încălzeşte atmosfera.
Mirosul dulce a ameţit fulgii de nea,
care dansează fin, lăsând urme de scorţişoară.

Urechile ne-au îngheţat,
căci, poate din mândrie,
nu ne acoperim capetele cu un fes.
Buzele tremură ritmat, cerând parcă un sărut,
cu aromă de scorţişoară.

Îţi simt mâinile reci prin mănuşi.
Zâmbesc, chemându-te mai aproape
cu clipirile genelor îngheţate.
Mă ţii în braţe şi e atât de linişte
încât aud cum ne bubuie inimile bete.

aştept primăvara cu soare mult şi energie pe măsură. aştept să-mi reîncarc bateriile din răsărituri superbe, văzute în drum spre liceu. până atunci, mă bucur de razele fine, de zâmbetele de care îmi era atât de dor şi de îmbrăţişări calde, ivite în urma discuţiilor zăpăcite.


P.S.: astăzi : Mossano - Indianotech. pentru că îmi dă energie.

have a funny week-end!

1 comentarii:

Dreacu' spunea...

se poate un link exchange?

Trimiteți un comentariu

 
design by Grumpy Cow Graphics | Distributed by Deluxe Templates