I can't take it.
e prima data, dupa mult timp, cand ma bucur de venirea vacantei. stiu ca va fi o vacanta obositoare, pentru ca trebuie sa invat mult, sa recuperez. dar voi fi in siguranta, acasa, lipsita de pericolul de a-l vedea. pentru ca, acum, a devenit un lucru pe care il evit pe cat pot, zicandu-mi ca "oricum, nici nu vreau sa il vad". stii cat de tare doare sa ma mint pe mine insami? e greu acum si nu mai e nimic interesant la liceu, pentru care sa-mi placa zilele de scoala. vechiul EL pare atat de schimbat sau, poate, il vad eu cu alti ochi. si doare, mai ales ca privirile-i sunt acum reci, respingatoare. si nu inteleg de ce. oarecum, m-am resemnat. in sufletul meu inca se aprind mici scantei cand, involuntar, imi apare in fata, dar, daca inainte ma bucurau, acum dor. e greu si schimbarea asta ma afecteaza vizibil : - "unde-ti sunt mare parte din zambete?" - "intreaba-l pe EL." gerul s-a chinuit atatea zile sa imi inghete sufletul si, acum, e foarte aproape de vic...