Familie.

vacanta asta ni i-a adus aproape pe 3 dintre cei mai iubiti membri ai familiei. dupa aproximativ 6 luni de vorbit doar la telefon, totul a decurs astfel incat sa ne putem vedea acum. si a fost magic.
miercuri seara, intalnirea a fost emotionanta. nu s-au spus multe cuvinte; nici nu era nevoie. lacrimile varsate de fiecare dintre noi au stins incet, incet dorul. imbratisarile au parut interminabile, in timp ce ochii cerneau bucurie asupra tuturor. cuvintele erau multe; zeci de povesti aveau sa fie spuse in aceste 4 zile petrecute impreuna. zambetele nu prea au avut loc, hohotele de ras animand incaperea. si nu ne putem satura unul de celalalt. si parca timpul a zburat pana azi, cand ne aflam in ultima seara impreuna. jucam carti, glumim, radem, cu toate ca o parte din noi sufera la gandul ca urmeaza o noua despartire. una mai dureroasa, poate, decat toate cele de pana acum. personal, as da orice sa pot opri timpul, macar putin. si cred ca fiecare dintre noi ar face asta.
e atat de greu sa vezi atat de rar niste persoane pe care le iubesti atat de mult. e atat de dificil incat ajungem sa plangem chiar si la telefon, dupa un simplu "ce faci?". nu doresc nimanui sa simta ceea ce simte sufletul meu dupa cateva minute de vorbit la telefon.
datorita lor am realizat ca cele mai importante lucruri in viata sunt familia si prietenii. nu munca; nu banii. datorita lor am invatat ca poti sa ai orice, dar daca nu ii ai aproape pe cei dragi, sa impartiti clipe frumoase, zambete si atingeri calde, nu ai nimic.
si lipsa lor se simte enorm...

P.S.: azi : Roger Sanchez - Lost. pentru ca se potriveste. pentru ca imi place.

have a great day!