Deloc o simpla scara.

fiecare an de viata reprezinta o treapta pe care urcam, mai mult sau mai putin usor. la inceput, primele 7 trepte sunt usoare; atat de usoare incat trec pe nesimtite.
apoi, cu cat inaintam in varsta, treptele par mai greu de urcat. sunt din ce in ce mai inalte si trebuie sa depasim mai multe hopuri pana la a le urca. cea mai mare treapta a trebuit sa o urc in 2006, anul unui nou inceput, intr-un colectiv nou si in absenta uneia dintre cele mai dragi fiinte din viata mea. anul asta se anunta si el dificil, in conditiile in care, peste cateva luni, mi se va decide, in mare parte, viitorul. e, pana acum, cel mai inalt hop pe care il am de trecut; e cea mai dura piatra, in care, acum, imi pare imposibil sa cioplesc.
sunt un pic pesimista zilele astea, din cauza unei mini-depresii "post-vacanta". ma las usor prada ideilor negative si am impresia ca nu voi putea sa depasesc hopul. si, pentru ca asa se intampla de obicei, apar si alte mici probleme care incearca sa-ti impiedice victoria. uneori te trezesti singur pe drum; alteori nu stii in cine sa te increzi, caci toti iti zambesc mai mult sau mai putin sincer.
leul din mine s-ar face mic, mic si s-ar ascunde intr-o pestera la hibernat. si-asa acum se simte ca o biata pisica...

P.S.: azi : Grasu XXL ft. Alex - Turnin'. pentru Andy. pentru ca il ador pe pustiul asta frumusel. pentru ca e sufletul meu geaman. pentru ca imi citeste gandurile. pentru ca m-am simtit penibil cand l-am trezit in miezul noptii, degeaba. pentru ca stie, inconstient, cand sa imi fie alaturi, cand am nevoie de el. pentru ca pot sa vorbesc orice cu el. pentru ca, la 18 ani, drumurile lui duc la Constanta.
la multi ani!! :*

have a great week-end!