Vara.

simt vara peste tot, in orice moment. miroase a plaja, a aer sarat, a soare molipsitor. daca ieri nu am avut oficial ore, datorita altor indatoriri ale profesorilor, azi am decis sa raman acasa. am musafiri prelungiti, de miercuri seara pana sambata. copilul familiei respective este printre cei mai lipiciosi baietei pe care ii cunosc si nu ma lasa sa plec de langa el, la propriu.
ieri am fost impreuna la delfinariu; eu nu mai fusesem de foarte mult timp, iar ei, necunoscand orasul, nu fusesera niciodata aici. a fost frumos, mi-a redat sentimentul pur al copilariei, de vremurile in care aveam timp si in care imi placea sa ma plimb cu ai mei. si acum ma distrez cu ei, dar in ultimele 10 zile am observat ca nu ma mai aud; ori nu-i intereseaza povestile mele, ori vorbesc atat de incet, incat nu ma fac auzita? dar o iau ca pe un semn al unei apropiate/presupuse maturizari.
dupa delfinariu, am fost o expozitie cu soparle, serpi si alte mici chestii pe care nu as fi vrut sa le vad (tarantule, gandaci). am dat si o raita prin mall si, apoi, ne-am intors acasa, fiind semi-prajita de soarele incapatanat.
seara, am baut sampanie, febletea mea. nu-mi amintesc exact de ce, dar am savurat-o, ca de fiecare data. doar ca sentimentele au fost un pic altele, caci fiecare bula care mi se plimba pe limba imi aducea idei despre EL. mi s-a imprastiat prin corp, intocmai ca sampania prin vene si l-am gazduit in suflet toata seara. mi-e dor de EL si in fiecare seara incerc sa mi-l scot din cap. adevarul e ca reusesc, insa numai pana dimineata, cand primul gand e : "azi e joi; o sa ma intalnesc sigur cu EL" sau "azi e vineri si n-o sa-l vad".

gandindu-ma la EL am realizat si care e unul dintre cele mai mari regrete ale acestui an. nu am multe, dar cele cateva sunt foarte puternice si ma mustra zilnic. cel mai greu de suportat e faptul ca nu i-am aratat direct eu cat de mult tin la EL, ca nu am facut direct pasul spre EL. am fost, sunt si voi ramane o timida si o neincrezatoare in fortele proprii. asta sunt. eu tremuram si ma inroseam toata doar cand il vedeam; ce as fi facut daca m-as fi dus sa ii vorbesc? in acea zi am asteptat, cu inima bubuind, sa aflu cum a reactionat si m-am bucurat pentru zambetele lui, pentru entuziasmul lui. m-am bucurat ca a primit cadoul neasteptat. regret, insa, ca nu am fost eu cea care i l-a inmanat; asa, poate ca l-as fi imbratisat, l-as fi simtit atat de aproape, pentru cateva secunde. mai mult nici nu-mi doresc de la EL. 

"in fiecare noapte te scot din inima mea si dimineata te gasesc, acolo, la loc."

P.S.: astazi : Cindy Daniel - Sous une pluie d'etoiles. pentru ca e o melodie foarte frumoasa. pentru ca doar EL imi lipseste din viata.

have a beautiful week-end!