Ziua Internațională a Fericirii

The Indian Express

Astăzi e Ziua Internațională a Fericirii. Chiar dacă vremea nu e atât de frumoasă pe cât mi-aș fi dorit, sufletu-mi e liniștit. Dincolo de agitația care-mi tulbură somnul și-mi ține creierul activ, încerc să-mi păstrez inima încărcată de drag, de frumos, de calm. 

Mă gândeam, de dimineață, că, dacă azi sărbătorim fericirea, îi sărbătorim de fapt pe cei dragi, căci ei ne fac fericiți. Ei sunt bucuria noastră sau, cel puțin, ne ajută să o simțim de fiecare dată când ne sunt alături. 

Așa că, pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii îi poartă numele lui. El mă face să zâmbesc, să mă simt acasă oriunde-aș fi, să nu-mi mai fie frică de nimic. El e motivația mea de fiecare zi și-mi dă puterea și încrederea în propriile forțe de care am nevoie pentru a merge înainte și a-mi împlini visele. 

Pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii poartă și numele părinților mei. Ei sunt sprijinul dintotdeauna, brațele în care am putut și voi putea mereu să mă adăpostesc de relele din jur, umerii pe care mi-am putut lăsa întotdeauna poverile, lacrimile și temerile. 

Pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii poartă și numele prietenilor de suflet. Mă mândresc și sunt recunoscătoare pentru prieteniile care au rezistat distanței, și timpului, și oricăror mici dispute, reușind să-mi umple sufletul cu bucurie la fiecare întâlnire. E ceva special în prieteniile care sunt ca vinul – peste care timpul parcă nu trece decât pentru a le face mai „savuroase” – și îmi doresc să mă înconjor doar de oameni puternici, capabili de o astfel de relație. 

Pentru mine, Ziua Internațională a Fericirii este și despre lucrurile mărunte care-mi fac sufletul să zâmbească. Este despre melodia preferată peste care dau, din greșeală, atunci când mi-e dor; este despre mirosul ăla de piele bătută de soare și spălată de apa sărată a mării, pe care îl regăsesc, uneori, chiar și-n plină iarnă; este despre durerea de picioare după o zi în care am străbătut, în lung și-n lat, un oraș necunoscut, cu el de mână; este despre cartea de care mi se face dor și pe care o răsfoiesc, iar și iar, la fiecare câteva luni. 

Pe voi ce vă face fericiți? :)