#10yearchallenge
Au trecut 10 ani de când am dat startul acestui blog. Atunci eram o adolescentă îndrăgostită, timidă, visătoare. Acum sunt o tânără care a reușit să-și împlinească o parte dintre vise, care iubește și care încă visează.
Câte s-au schimbat în ultimii 10 ani? Multe. Foarte multe. De la domiciliu la statut, de la vise la pasiuni, de la iubiri la planuri.
Inima, însă, mi-a rămas aceeași. La fel de puternică, la fel de intensă, la fel de deschisă. Oamenii din ea s-au mai schimbat. Unii au plecat, alții au venit. Dintre cei noi, o parte a ales să rămână pentru o perioadă mai lungă, ceilalți au dat bir cu fugiții la primul impediment, la prima discuție în contradictoriu.
Am câștigat și am pierdut enorm, deopotrivă, în ultimii 10 ani. Am câștigat și am pierdut, deopotrivă, oameni, experiențe, emoții, trăiri, senzații, iubiri. Am câștigat și am pierdut, deopotrivă, lupte interioare, contradicții de idei, conflicte strigate sau șoptite printre dinți, războaie cu demonii mei. Am câștigat și am pierdut, deopotrivă, de multe ori. Îmi place să cred că din fiecare bătălie am ieșit mai puternică.
Viața în sine e o luptă și trebuie să ne găsim puterea în fiecare lucru. Trebuie să învățăm să ne luăm motivația din ceea ce avem la îndemână. Trebuie să învățăm să fim recunoscători pentru tot ce avem și pentru ce nu avem. Acestea sunt cele mai importante lecții...
5zâmbete mi-a fost mai mult decât un jurnal; mi-a fost acasă. Locul în care mi-am lăsat emoțiile să ia o formă și să se consume.
Oamenii de aici mi-au fost mai mult decât cititori; mi-au devenit prieteni. Confidenți și sfătuitori pe durata uneia dintre cele mai încărcate perioade din viața unei fete din punct de vedere emoțional: anii de liceu.
După ce nu i-am mai văzut rostul acestei povești, am mai scris prin alte locuri. Nu am reușit, însă, să mă mai atașez de nici un proiect la fel de tare. Nu m-am mai regăsit în nici un altul de parcă n-aș mai fi fost eu.
Iar acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că motivul este faptul că acolo nu m-am implicat cu tot sufletul și asta pentru că bună parte din el a rămas aici.
5zâmbete mi-a fost mai mult decât un jurnal; mi-a fost acasă. Locul în care mi-am lăsat emoțiile să ia o formă și să se consume.
Oamenii de aici mi-au fost mai mult decât cititori; mi-au devenit prieteni. Confidenți și sfătuitori pe durata uneia dintre cele mai încărcate perioade din viața unei fete din punct de vedere emoțional: anii de liceu.
După ce nu i-am mai văzut rostul acestei povești, am mai scris prin alte locuri. Nu am reușit, însă, să mă mai atașez de nici un proiect la fel de tare. Nu m-am mai regăsit în nici un altul de parcă n-aș mai fi fost eu.
Iar acum, când scriu aceste rânduri, îmi dau seama că motivul este faptul că acolo nu m-am implicat cu tot sufletul și asta pentru că bună parte din el a rămas aici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu